Un zambet, o lume mai frumoasa! - va rog sa ii ajutam pe copii de la Matei Bals

Pentru ca vine Craciunul, colega si prietena mea Simona Voicu s-a gandit sa fac o bobuna.

Iata scrisoare ei, a actiunii la care s-a gandit.

Va rog, dati mai departe. Va multumesc pentru sprijin!!!

Zambetul copiilor ne face viata mai frumoasa.

Cu totii pretuim zambetul lor, si e minunat sa descoperim oameni dedicati care se straduiesc mereu sa-i faca sa zambeasca.

Sunt sigura ca exista multi astfel de oameni, pentru care zambetul si sanatatea copiilor sunt zi de zi un scop, dar imi doresc sa va vorbesc despre un caz anume: personalul sectiei de boli infectioase de la Spitalul Matei Bals.

In luna mai a acestui an, la doar zece zile dupa ce am nascut o fetita, am fost internate de urgenta la spitalul Matei Bals, cu o infectie contractata din maternitate.

Acolo, am avut parte de o experienta deosebita pe care nu o voi uita niciodata.

Personalul de acolo, de la infirmiera la doamna conferentiar - seful sectiei, ne-a oferit nu doar ingrijirea medicala adecvata, dar si un sprijin moral deosebit. De fapt, lucruri normale intr-o alta societate.

In zece zile fetita mea era sanatoasa. Dar nu despre noi vreau sa va vorbesc, ci despre acesti oameni minunati, care stiu sa daruiasca un zambet tuturor copiilor.

Recunoscatoare, am vrut sa-i rasplatesc pentru grija lor. Avand o firma de organizare evenimente pentru copii, m-am oferit sa le fac un dar pentru copiii dansilor. Aici am avut parte de o surpriza; acesti oameni minunati si pasionati de copii mi-au zis ca, daca vreau sa fac ceva, sa fac pentru copiii internati, sa le pregatesc o surpriza de Craciun.

De ce sunt surprinsa? Cred ca stiti cu totii, sau ati trecut prin astfel de experiente.

De multe ori, pentru serviciile medicale a trebuit sa platesc, sa ofer o «atentie». Acesti oameni au refuzat acest fel romanesc de rasplata. Rasplata muncii lor sunt zambetele si sanatatea micutilor.

Mi-am promis atunci sa le raman alaturi, pe cat imi va sta in putinta.

De aceea, in data de 17 decembrie, vom incerca sa daruim la randul nostru copiilor de acolo un zambet si o amintire: programe de animatie pentru copii, cu personaje de poveste, si, bineinteles, Mos Craciun, care le va oferi cadouri.

Cu toate acestea, mi se pare prea putin, asa ca i-am intrebat cu ce ii mai pot ajuta, si am primit o lista cu necesitati.

Va rog, daca se poate, sa incercam sa-i ajutam, si poate asa, avand alaturi astfel de oameni, o sa incercam sa aducem un zambet tuturor copiilor si nu numai, un drum mai usor, mai insorit.

Va rog sa-mi comunicati daca exista produse din lista de mai jos pe care le puteti dona si sa incercam impreuna sa luam legatura cu spitalul.

Pentru sectia HIV

* sunt 4 copii pentru care spitalul este «acasa», fiind abandonati (un baietel de 2 ani, doi baietei de un an si un nou-nascut) si erau in discutii pentru primirea altor doi sugari abandonati; pentru ei - hainute si jucarii
* 4-5 copii mai mari; pentru ei - fructe (mere, banane eventual mandarine)
* tot pentru copiii mai mari voi incerca sa obtin carti, carticele de colorat

Pentru sectia de boli infectioase:

* cea mai arzatoare problema o reprezinta branulele de calitate (pentru copii e un chin, in special pentru cei mici, sa le gasesti vena, iar apoi branula sa se blocheze si sa o iei de la capat). Doctorii au spus ca cele mai bune ar fi cele de la Brown, dar nu am aflat inca tipul branulelor; voi reveni curand cu detalii
* sterilizator de biberoane
* pentru noua sectie de boli infectioase, recent modernizata, ar fi nevoie de dozatoare de sapun si solutie dezinfectanta (cele care se monteaza deasupra chiuvetei), precum si de jaluzele (aici trebuie mers la fata locului)
* mese mobile, care se pot monta deasupra patului

Daca exista cineva interesat sa ma ajute, nu ezitati sa ma contactati la tel. 0721.097.076 sau 0757.088.199.

Va multumesc din suflet pentru sprijin!

Promite-ti tie!

Să fii puternic ca nimic să nu influenţeze pacea minţii tale! Să vorbeşti despre sănătate, fericire şi prosperitate cu fiecare persoană cu care te întâlneşti!

Să faci ca toţi prietenii tăi să simtă ca există ceva înăuntrul lor!

Să vezi numai ce este bun în toate şi fă ca optimismul tău să devină realitate!

Să gândeşti numai la ce este cel mai bine, să munceşti numai pentru ce este mai bun şi să te aştepţi numai la ce este cel mai bine!

Să fii la fel de entuziasmat de succesul altora, aşa cum eşti de succesul tău!

Să uiţi greşelile trecutului şi să te concentrezi pe realizări măreţe în viitor!

Poartă cu tine tot timpul încântarea şi bucuria şi dăruieşte un zâmbet oricărei forme de viaţă cu care te întâlneşti!

Să acorzi atât de mult timp pentru dezvoltarea ta personală încât să nu mai ai timp să îi critici pe alţii!

Să fii măreţ în faţa grijilor, plin de noblete în faţa furiei, foarte puternic în faţa fricilor şi atât de fericit încât să nu permiţi existenţa problemelor!

Să gândeşti de bine despre tine şi să comunici acest lucru întregii lumi, nu în gura mare ci prin fapte măreţe şi tăcere plină de demnitate!

Să trăieşti în credinţa ca întreaga lume este de partea ta, atât timp cât tu eşti sincer faţă de ceea ce este cel mai bun în tine!

un popor trist

Sunt trista si dezamagita....eu cea care indeamna zambiti va rog :(.
Zambiti oricum pt ca maine s-ar putea sa fiti tristi, dazamagiti si uimiti...ca apoi sa aveti putere sa zambiti cu toti dintii...
Oricum suntem un popor trist.
E trist ce se intampla in jurul nostru: de la cazuri grave precum cel de la Giulesti pana la lucruri minore care te fac sa iti piara zambetul.
Saptamana trecuta mi s-a intamplat un lucru uluitor: mergand linistita pe o straduta pe care o strabat zilnic aproape de 4 ani, la ora 1 in amiaza mare, un tip destul de normal ai zice la prima vedere mi-a ridicat pur si simplu rochia in cap de la spate si m-a apucat de fund atat de tare incat am crezut ca am sa zbier de durere. Un maniac...nu am cuvinte sa comentez.
Apoi zi dupa zi evenimetele au curs cu tristete. Ma uit in jurul meu pe strada, in parc (de 2 saptamani zilnic imi iau portia de citit in parc), in mijloacele de transport si vad oameni tristi rau, aproape plangand.
Clar suntem un popor trist.
Da nu-i nimic ma fac eu mare si am sa rad mereu :)

mmmmm

iar m-am luat cu ale vietii si am uitat ca aici iti poti elibera nervii si stresul si poti impartasi vise si placeri...
Am fost in concediu 3 saptamani de liniste odihna si soare si mare si plimbari, ce bine e sa nu faci nimic decat ceea ce vrei :)
Acum la munca...yaccccc....dar nu-i nimic scap eu si de locul asta oribil

...

Cand esti trist nimic nu-ti mai convine, cand esti fericit toata lumea este a ta.
In ultima perioada nu pot zice ca am fost mai mult trista sau mai mult fericita. Cred ca am fost nervoasa, ocupata, stresata si obosita, apoi am ras m-am bucurat si m-am odihnit.
Nu am mai scris demult aici, nu stiu daca din lipsa de timp sau de chef. Cert este ca nu prea mi-a mai pasat de multe. Am o perioada ciudata. As vrea sa fac multe, iar apoi as vrea sa renunt. S-au intamplat lucruri frumoase intre timp, dar si lucruri urate.
Voi avea mult mai multa incredre in Dumnezeu si vreau sa merg mai mult "in vizita, acasa" la El.
A fost Pastele, sper ca ati petrecut frumos. Eu m-am odihnit, nimic special.
Apoi inapoi la munca. Trist la munca si lucruri de care nu sunt incantata deloc, dar trecem....
Pe 8 dimineata s-a intamplat ceva minunat: a nascut Alex o fetita minunata brunetica, ochii marisori, cu par mult :) cu o gurita micuta...un inger. O astept si pa Cata sa nasca si o sa urmeze plimbari cu 2 bebei, fetite amandoua, 2 mama fericite si alte 2 prietene wow 6 fete la plimbare :))))
Astept caldurica de zi cu zi si rasul copiilor, poate unpicut mai tarziu un loc nou de munca si apoi lucrurile se aseaza de la sine, sper...

Tip-til printre vise

Aproape 4 ani petrecuti impreuna, un trio super.
Ne-am distrat impreuna, uneori am fost triste, ne-am impartasit probleme de tot felul, am fost alaturi mereu, uneori poate am dezamagit, alteori poate am uimit. Am petrecu zilnic 8 ore, iar uneori mai bine de 10. In ultimul an cu Alex am venit dimineata la munca cu buburuza ei, am plecat seara impreuna acasa tot cu buburuza. Cu Ina am avut mereu de impartasit tot ce am pe suflet, iar increderea si curajul de multe ori ea mi le-a dat. Prietene pe cinste. Timpul a trecut, iar noi am "imbatranit" :). Alex, cea care pana mai anul trecut in vara trebuia sa se distreze la maxim, casatorita fiind, nici nu se punea in discutia venirea in sanul familiei a unui ingeras. Pentru Ina la un moment dat au exitat adevarate probleme, insa prin inteligenta si maturitatea ei le-a trecut. Acum Alex mai are doar maxim 2 saptamani si va naste un ingeras, o fetita:Ema. Ina isi face planuri pana in vara, iar eu...eu mai astept putin, cred, si urmez. Mi-as dori din suflet ca maine sa stiu ca voi avea un bebe, insa sunt lucruri in viata pe care chiar daca vrei sa le stabilesti parca simti ca nu ar fi ok in unele imprejurari. Sunt vise ce pot deveni realitate, daca iti doresti cu adevarat! Poate nu iti doresti, insa daca ti se intampla iti dai seama ca este cel mai frumos lucru care ti se putea intampla. Profesional: impreuna am trecut prin multe. In 4 ani am muncit impreuna chiar si pana la 2 dimineata si Doamne ce frumos mai era. Nu intr-un loc minunat, insa am ramas impreuna 4 ani si poate va mai trece o perioada in acelasi loc, dar in duo pentru ca Alex are unpicut de treaba (Ema) si munca poate continua impreuna cu proiecte ce le vom face poate impreuna :). Si acesta e un vis, un vis al nostru si pentru noi: un decosieco.ro pentru Ina, o trupa de teatru pentru mine si poate un restaurant super pentru Alex. Ma apuc de scris texte si vand (spectacole, spatii publicitare pentru proiecte de suflet), muncesc pentru viitor, Ina se apuca de proiecte serioase :) cum ar fi o nunta si un copil si face ce ii place, lucruri frumoase: picteaza, mananca sanatos, gandeste proiecte frumoase si le pune pe picioare, Alex o creste pe Ema si o plimba in locuri frumose si apoi se apuca si ea de munca :) Trio va ramane prietene vom fi si ne bucuram mereu impreuna de orice si "barfim" despre orice.
Tip-til usor usor, visele devin in mod sigur realitate si prietenia ramane. Ne urmam una pe alta si sper ca lucrurile se se ia una de la alta :)

Baba Dochia cu soare

Ieri, ieri a fost urat afara ... Chiar daca cerul a cernit cativa fulgi de nea, unii mari, altii mici, a fost innorat si ploios, mohorat cerul si parca trist. M-am trezit tarziu, nu foarte, dar parca vroiam sa ma trezesc dimineata sa nu pierd week-endul, zilele mele libere si dragi, mai ales ca nu am avut nimic stabilit...adica un spectacol ceva, munca. Mi-am facut cafeaua la ibric, pentru ca ador mirosul de cafea, un pic de lapte in cafea :), am dat drumu la masina de spalat (imi plce tare mult mirosul din casa dupa ce speli) si m-am cuibarit in fotoliu cu paturica mea albastra pe picioare, asa ca sa nu-mi inghete :) . Apoi mi-am zis: hmmm azi parca e baba mea, ce urat e afara! de ce oare, eu nu sunt asa, sunt vesela, imi place sa fiu vesela si anul acesta vreau sa fie totusi unul bun pentru mine. pana la sfarsitul anului vreau sa fac lucruri frumoase. nu se poate, cred ca e o greseala :( Nu mi-am data seama ca defapt ieri a fost 6 si nu 7, iar baba mea am stabilit-o pe 7.
Azi acasica la parinti, dimineata cand am vazut soarele, pe Pufiku meu trezindu-ma cu pupic pe nas si pe Fetita mea in curte (cred ca o sa faca copii mici) am zis, azi e 7 azi e baba mea si e soare e frumos, asa sunt eu, asa trebuie sa fiu...stralucitoare

Decosieco

Eiii uite ca dupa o zi plina de griji si tristete ceva minunat mi-a inveselit seara, priviti de va minunati si zambiti ca este ceva valoros, facut din inima de oameni minunati: http://www.decosieco.ro/
Multa munca in spate cu siguranta, probabil nervi si nesomn, oameni talentati si profi, si iarasi munca multa si stres :), insa culoarea si tineretea, avantul si increderea, investitia si lucrurile frumoase se vad, se vor vedea si rezultate minunate vor veni super curand, sunt sigura.
Sper ca si eu in curand sa fac parte intens din acest proiect, sa aduc ganduri bune si frumoase, zambete si bucurii...si banuti :) gramajoare, gramajoare de incredere, profesionalism si iubire pentru frumos si decosieco.... pup echipa si spor si zambete :)

Masina mea, masina mea

Powered by Promotor.ro

De ce ti-e frica, de aia nu scapi

Ehhh, cum scriam eu sambata ca m-am simtit mai bine, uite-ma sambata noaptea ca imi venea sa chem salvarea. Norocul meu ca pe zi am plecat la parinti, si in miezul noptii am trezit toata casa: cu mama, cu tata, cu sora, si chiar saracu Pufy se uita la mine ca la masini straine. Si cum ma enerva pe mine nasu meu infundat si rosu si ranit de atat sters, ia te uita cum m-am trezit cu o portie de cartofi cu otet (sau spirt ca nici nu mai stiu), impachetati frumos in carpa, apoi cu funda frumos aranjata la cap, prinsi la gat, yeahhh si cu o frectie pe tot corpu, dureroasa de altfel.
Simteam ca iau foc (flacari, ard in flacari pentru tine stii prea bine) si ca o sa mor (ridica-ma la cer, sa vina ingerii sa ma ridice la cer). Am zis ca nu mai vine dimineata. Duminica m-am simtit binisor, unde nu mai pui ca m-am dus chiar la un eveniment pe care l-am confirmat, de vreo 2 ore, si dai si munceste cu vreo 10 prichindei pe cap si picteaza-i si fa-le baloane si joaca-te cu ei. Cred ca asta mi-a pus capac, ca duminica noaptea iar m-a luat, de luni dimineata nici nu am putut sa ridic capul dupa perna. Cred ca pe Rodi au apucat-o niste nervi, ca nu s-a putut abtine sa nu imi trimita mail (Draga mea, stiu ca atunci cand lipsesti te simti rau. Nu te-am banuit niciodata ca nu ar fi asa, dar te rog fa ceva. Daca starea ta iti afecteaza calitatea vietii si serviciul trebuie sa faci ceva. Mergi la medic, incearca sa iti cresti imunitatea, nu stiu ce, dar rezolva situatia asta. Nu este normal ca aproape lunar cand este mai mare nevoie de tine sa te imbolnavesti.) Eeee de parca bolii i-ai putea porunci: draga boala nu veni saptamana asta in vizita la mine ca nu am timp sa te rasfat si nici nu pot sa te servesc cu ceva, ca urmare te rog vino saptamana viitoare ca sunt mai libera. E hai ca asta e culmea. Va inchipuiti voi cum ar fi?
Luni am zis ca imi sare pieptu de durere si ochii din cap imi pocnesc. Nu a mai tinut nimic cu Nurofen sau Fervex asa ca am trecut pe antibiotice plus un pumnulet de pastile pe langa. Am o voce de vorba colegelor mele: zici ca ma milogesc :(. Si ca sa nu fiu egoista si sa pastrez numai pentru mine i-am facut un cadou, martisor, prietenului meu: a racit si el gravvv, asa ca suntem doua bombe cu ceas in casa, nu stii care sa mearga sa faca un ceai sa care sa faca ceva de mancare, sau care pe care sa schimbe cand transpira.
Oare mai puteam lipsi si marti de la munca. In niciun caz. Asa ca azi la munca, nu conteaza ca-mi este rau de nu pot sta pe picioare, sau in fund la birou. Iar ea, Rodi, nervoasa si suparata foc pe mine :). Lasa ca trece si asta.
Sper sa nu mai tina mult raceala asta, ca fir cu pir dispare tot. Plus ca vad vremea asta frumoasa si eu ametita de la pastile si cu dureri de toate cele, nu prea imi convine.

Racita rau :(((

Nu stiu cum se intampla, dar racesc exact cand nu trebuie. Joi seara am simtit ca o sa racesc, ma durea gatul destul de rau. Am ajuns acasa...am zis sa fac o baita fierbinte, un ceai, o pastila pentru orice eventualitate si trece. Dupa ce am stat ceva timp in baie, parca eram molesita rau, au venit niste prieteni pe la noi, am facut niste paste, a venit si sorela mea, dar parca tot nu eram ok. Vroiam sa ajung cat mai curand in pat. Asa ca i-am lasat sa se distreze si tupp in pat cu plapuma pana peste urechi :)) asa cum imi place mie. A fost chip peste noapte sa nu ma vait incontinuu, parca luam foc. Si uite-ma pe mine dimineata, cea care se imbraca de zor cu temperatura si muci in nas pentru a merge la munca. Doar suntem in deadline si poate fac ceva azi, si chiar nu aveam chef de comentariile lu' Rodi. A fost chip sa rezist mai mult de 2 ore la munca??? Nu, nu, nu, nu mai puteam. Noroc cu Ina care a fost prompta si desigur ca o prietena adevarata i-a dat unui coleg masinuta ei si repejorrrr acasa. Simteam ca nu mai ajung. Vineri am dormit toata ziua, toata noaptea, nici nu am ridicat capul dupa perna. Nu stiu unde am bagat atata somn :)). Azi parca mai bine, insa cu dureri de oase in continuare si cre ca am facut si rani la nas. Daca nu suport ceva la raceala este nasul infundat si cu rani si cartofii pusi la gat (asta numai mama facea, insa cum vineri nu am fost acasa la parinti...am scapat de acest calvar, si am ramas doar cu narile usturandu-ma). Maine? Sper sa fiu ok, mai am si un spectacol de vreo 2 ore si cine stie cati copii pe capu meu. Vreau sa ma fac bine cat mai repede ca nu suport leneveala asta. Daca tot lenevesc macar sa fiu sanatoasa si sa lenevesc de timp liber - citind o carte, ascultand muzica buna, cu o cafea si o tigara arzand in scrumiera, nu asa cu dureri de tot felu.

Asa ca de Dragobete (sau Ziua Indragostitilor)

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

Ocrotire

Gandacelul
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!

Nu stiu de ce, dar azi mi-a venit in gand aceasta poezie. Apoi mi-am dat seama ca atunci cand eram mica pentru a putea invata poeziile mama imi spunea mereu ca fiecare are o morala si ca e de invatat cate ceva din orice. Apoi mi-am adus aminte de toate poeziile copilariei: Vine ploaia, Gospodina, Catelus cu paru cret, Zdreanta, Cutu-cutu, Iepuras dragalas, Pisicuta...apoi altele mai grele. Dar fiecare cu morala.

Munca??? Nu, visss

Pai sunt la munca. Si ce fac si azi? Mai nimic...cu toate ca asa as vrea sa fac multe, dar nu aici. Aici totul e asa, nu stiu cum sa zic deoarece i-as putea zice in toate felurile rele.
Ce credeti ca s-a intamplat? Dupa ce de la inceputul anului tot urlu ca laptopu meu (cel mai vechi cre' ca din firma, ca na sunt om de vanzari ce imi trebuie mie) e varza si nu mai merge, azi buuuumm, a crapat. Sper sa mai gasesc ceva :((( si aveam vreo 3 mailuri in bara, nesalvate desigur, si munca frate nu gluma cu propuneri gandite cu creieri storciti cum si ce o fi mai bine sa accepte omu. Si cand colo bufff! Spun cui trebuie despre treaba aceasta sau urlu in zadar ca se pare ca nu s-a rezolvat niciodata nimic. Colega mea, cea firava si ruda cu ea de altfel, se uita la mine si spune "si eu ce sa fac". Fa ce tre sa faci in puii mei!!!
Pai auzi? Stiti vorba aia "ciment" sau mai nou "ismene, maioo" :P
As vrea sa miroasa a cirese, as vrea ca diseara sa merg in parc si sa ma bat cu zapada si sa fac ingerasi. As vre sa fac si eu un copil.
Un bebe mic si dragalas, sa semene cu tata. O petita :) sau un pitic :D nu stiu daca ar mai conta, un nume vedem noi impreuna (poate Romina ii va placea si lui, cel care va fi taticu).
Stiu poate ma credeti nebuna, dupa o relatie in care ma aflu si acum de 8 ani spun asa ceva??? Nu se stie niciodata, ne iubim dar ne si certam tare. Doamne Stie.
As vrea sa am bani in par si la nunta mea sa fiu desculta, cu o rochita alba de in, in aer liber cu verde mult si coronite de flori si ingerasi si fluturi...

Munca???

Hmmm Proiecte pentru viitor

Da avem proiecte si sper ca fiecare in parte sa ia amploare si sa fim mandri de ce se va intampla.
Aseara intr-o discutie cu tata ne-a venit idei stralucite, si parca am luat elan amandoi, trebuie sa le facem impreuna :))
Trebuie sa se aranjeze lucrurile si pe strada noastra. Si daca am putin noroc sunt sigura ca vine si un job care sa ma multumeasca si care pana punem afacerile pe picioare ma sustine.
Azi e soare, e caldut si imi place. Prin geamul de la birou razele soarelui mi-au incalzit toata ziua obrajii. Si stiti cum stau matele la caldura hahaha, asa am stat si eu.
Imi place cand simt ca vine primavara. Imi da o senzatie de bine, cu toate ca sunt meteo-dependenta si pe deasupra si astenica (cred ca am zis bine :P). Stiu sigur ca mai trebuie sa am putina rabdare cu primavara si apoi vine ceea ce imi place mie cel mai mult: vara. O sa miroasa o perioada a ghiocei, a verde, a muguri, a ploaie si apoi caldurica zi de zi.
Parca nu mai vreau sa ninga.
Tot azi m-am imbracat in Alba ca Zapada, unde credeti, la birouuuu (pentru ca mi-a venit costumul pentru petrecerea de maine de la gradi), le-am facut colegilor baloane modelabile si am pictat si manutele lor cu fluturasi frumosi si chiar Oompa Loompa (Alex) m-a lasat sa o pictez putin si pe fata.
Bebelina ei, promit ca va avea parte mereu de momente speciale din partea mea!

Si niste dogy

Si dupa Alvin parca mai aveam chef de un film bun, pai ce floricelele care au ramas si limonada cu zahar si indeajuns lime ce fac cu ele....mai trebe un film bunut. Scotocesc prin laptop si dau de Snow & Buddies. Ufff o fi ceva frumusel, ia sa vedem, imi zisese mie ceva de multicel o prietena, ca merita vazut. Pai sa-l vedem si nu mi-a parut rau. Stii cum e - cand sufletelul tau este un Pufik (bichon) iti vine sa pui nasucul pe motinor si sa ramai acolo in speranta ca vei simti ceva umed :)

Veve dragi

Pai....ce filme vedem noi in week-end. Cum as putea sa ma uit eu, o fetita firava si fricoasa :)) (pentru cei ce ma cunosc), la un film de groaza yeachhh. Nu, nu, nu... ne uitam la ceva dragut - desene animate hahaha si daca tot am aflat ca au aparut iubitele mele veverite am zis: "La asta ne uitam si nu vreau comentarii Alvin si veveritele 2009" yupiiii. Mai auzi - pai cum sa nu adori ochisorii aceia mov, albastri, maroniti, verzi si vocile acelea minunate. Nu stii pe cine sa adori mai repede pe Alvin, poate pe Simon sau pe Theodore sau pe cele trei minunatii care au aparut cu tunsorile acelea speciale. Offf daca as putea sa am asa ceva, real, acasa la mine. M-as distra seara de seara cu ele si le-as lasa sa doarma asa cum doarme Theodore.
Apropo mai am o veve speciala Inaki si stie ea de ce :)))

TOTUL E APROAPE GATA

Deco Eco

Pai mai Inaki nu tre sa stie toata lumea....dau si eu mai departe :)))

Imi face placere sa va anunt lansarea unui nou site - www.decosieco.ro, care va fi primul site complet de ecologie si design din Romania.

Site-ul decosieco nu a fost inca lansat oficial, insa si-a anuntat aparitia pentru a ne obisnui cu ideea unui site de design, care va trata si problema ecologica. Portalul va cuprinde informatii despre ceea ce inseamna o viata de calitate, stilul de viata relaxat si pe deasupra ecologic si noutati din culisele impresionante ale designului. La realizarea site-ului va colabora un colectiv tanar, dar si personalitati recunoscute din domeniu.

Site-ul www.decosieco.ro va fi de fapt, un site de lifestyle al secolului 21, in care creatorii sai promit sa promoveze produsele romanesti si in care se vor regasi numai informatii calitative, la nivel inalt, pentru publicul doritor de frumos si de culturalizare.

Atitudine, dragoste, culoare, simt

Relaxare totala

Decizii 2010

"Stimati colegi,

Anul acesta salariile exprimate in euro se vor raporta la un curs fix de 4lei/euro. Daca euro va continua sa scada sub aceasta valoare, se va stabili un alt curs de referinta.

[Se vor informa si colaboratorii, acolo unde este cazut despre aceasta decizie].

Deasemenea, nu se vor mai acorda in acest an beneficii sub forma bonurilor de masa.

Pentru ca beneficiile sa revina, va trebui ca toti angajatii companiei sa contribuie in mod eficient la dezvoltarea sa. Cu totii suntem responsabili de bunastarea companiei si in egala masura contribuim la resursele ei. Deoarece influenta unor posturi este mai greu de cuantificat s-a creat falsa impresie ca doar cativa oameni sunt responsabili cu veniturile, iar salariile si beneficiile apar oricum. Realitatea este ca toti, fara exceptie avem propria contributie la evolutia companiei. In vremurile mai bune, lipsa de performanta pe anumite posturi nu s-a simtit atat de mult, dar acum problemele care nu au fost rezolvate in timp incep sa se vada.

In situatia in care veti considera ca deciziile de mai sus, va influenteaza in mod negativ, nu doresc sa priviti ramanerea in aceasta echipa ca pe un sacrificiu personal, deoarece nu este cazul. Doresc sa muncim cu totii mai eficient, mai energic si optimist."

Nu au trecut 30 de minute de la primirea acestui e-mail.
Ca urmare daca tot de ceva timp discutam si spunem "vrei sa iti dau scris ca" m-am gandit sa le dau scris colegelor si prietenelor mele Inaki si Oompa Loompa
" Dragele mele,
Va dau scris, cu craionu' :), azi 27.01.2010, ca in cel putin 2 saptamani (preconizez saptamana 15-19 februarie) salariile noastre in mana vor suferi modificari. Vom primi mail de la sefa noastra ca situatia economca e "incrizata".
P.S.: Mai pot preconiza, insa nu stiu daca acum si in scris, ca in martie saptamana 22-26, ne va anunta sa mergem acasica.
P.S.S :)) : salariile (cele care vor mai fi) oricum nu le vom primi, ca si pana acum, la timp !!!
Dau cu subsemnatul
Aditza"

Cam asa decurge o zi la munca. Poti rade, poti plange, ideea e ca astfel de lucruri nu pot face decat sa te intareasca si sa iei decizii sub un dus cu apa rece.
Bine ca am primit si o veste buna: sorela mea s-a angajat, pentru ea in facultate fiind, este minunat :))!

Prietene

Este un videoclip facut de perietena mea...frumusel. Eu, ea si verisoara mea :)))

Placut

E week-end si sunt ok, acasica la mine (la parinti), cu Pufiku meu si mamitza mea. Miroase a cald, a mancarica buna, a iubire si intelegere. Vin aproape in fiecare week-end acasa la parinti si atunci cand sunt "putin cu capu" :) fac un lucru care imi place la nebunie. Cred ca nu as putea niciodata sa uit acest sentiment, este cel mai sfant lucru pe care il am: ma cuibaresc in baratele mamei mele exat asa cum faceam cand eram mica. In patul ei (patul copilariei) ma fac mica mica la sanul ei, iar ea ma mangaie si imi vorbeste duios cu acel glas pe care iti doresti sa il auzi toata viata. Nu se compara cu nimic. Iar tati este cel care imi da putere sa lupt, un pupic de la el si totul trece :)). Urmeaza a treia incarcare pozitiva Pufikul meu, cainele cel mai iubit si cel mai destept. Un pic de joaca, un nasuc rece, o privire dulcica cersetoare cu ochii lui cafenii si simt cum zambetul imi revine. Dupa cateva gimbuslucuri facute cu Pufi, o imbratisare de la mami si un pupic de la tata, intru in camera mea cu parchet alb si tapet mov si ma simt minunat. Mai este zapada super alba, curata si stralucitoare din curte unde este si Fetita (lupoaica luata anul trecut de pe strada). O joaca zdravana si cu ea care se lasa cu nas rosu, obraji reci si maini inghetate. o discutie lunga cu pritena mea si somnic bun pana maine dimineata. Pozele si persoanele cele mai dragi...

Dezamagire si teama de a nu ceda

Ma gandesc din ce in ce mai mult ce este de facut in momentul in care, mai ales in perioada asta de criza, esti super dezamagita profesional. Ar fi ok, doar din dorinta de a-ti schimba jobul, sa accepti orice oferta cu gandul ca va fi mai bine? Romania pare a fi din ce in ce cu mai putine sperante, iar acolo unde inca mai ai ce fura lumea isi da coate si te calca in picioare. Am avut marea surpriza insa sa constat ca exista locuri si mai naspa decat cel in care ma aflu. Doar pentru ca ai o afacere si esti in postura de angajator, iti poti permite luxul sa chemi oameni care spera la un job mai bun, la un interviu doar asa "for fun", iar apoi sa-ti spuna ca atat cat vrei tu sa castigi e prea mult pentru ceea ce pot ei oferi si ca oricum cat castigi e destul de mult si ca ar trebui sa nu-ti mai cauti pt ca oricum castigi foarte bine. Nu stiu cum pot argumenta in felul acesta si cine le confera acest drept. De parca ei ar putea trai cu 15-20mil (cum vi se pare putin cat castigati acum???).
Apoi vii la munca si te faci ca nimic nu s-a intamplat, ceea ce gasesti este parca si mai rau, iar "sefa" urla ca disperata si iti da o noua sarcina de serviciu obligatorie, pe care trebuie sa o executi acum, in secunda urmatoare alta care tot acum trebuie rezolvata si inca vreo 2-3 tot acum si "hai faceti ceva" ca altfel "cum voi nu va faceti treaba si eu nu am sa pot sa va dau salariile" si imediat apoi penalizeaza un coleg. Este incredibil si de nesuportat la un moment dat, iar colegii iti spun sa treci si peste asta. De parca s-ar putea asa... cu usurinta.
Dupa o zi ca asta, si cam toate in ultima perioada arata la fel, abia astepti sa ajungi acasa.
Si cand te bucuri ca la ora 5 fix spargi usa biroului, dupa ce te-ai chinuit sa te trezesti cu noaptea in cap pentru a fi la 8 la munca, ca abia pe la 10 sa te apuci de munca cu spor, na ca mai vine una...
De maine, adica vineri ca nu putem incepe si noi ca oamenii de luni, programul nostru nu mai e de la 8 la 5 ci iarasi de la 9 la 6. Sincer abia ma obisnuisem si eu cu programul si ma gandeam ca o sa vina timpul frumos si o sa pot face si eu ceva cu ora aia libera, si iata ca iar ajung in punctul mort. Iar ajung la 7 acasa obosita moarta, plina de draci si nemultumita... this is life :(((

Yuppyyyy ninge si azi

Ninge frumos, a nins toata noaptea si in continuare ninge. E frumos afara, e alb si e aerul acela care iti face bine cand il respiri. Azi voi merge pe jos spre casa va fi superrrr, o sa o iau pe Alex de brat si o sa am grija de ea si de bebelica, are un bebe in burtica, o petita care va fi foarte frumusica si cu o personalitate puternica, simt eu asta :))
Sper sa ninga si in noaptea asta si maine si inca vreo 2-3 zile sa ninga mult ca atunci cand eram copil. Pacat ca nu mai am sanie...oare mai vine mosu?

Offff

M-am plicti rau la munca :(
Afara e inca frumos, ninge, alb, rece...dar pana cand? As vrea sa ninga mult, mult, mult.
Vreau sa se intample ceva, ceva frumos care sa imi aduca o bucurie...
Parca inca imi este foame, as manca ceva bun bun.
As vrea sa ajung acasa si sa fac sport. Apropo m-am apucat de sport - alerg, acum mai rar pentru ca e frig afara dar voi alerga zilnic sau aproape zilnic cand se va face mai caldut (am remarcat ca imi place tare mult sa alerg), fac bicicleta, abdomene si mai gasesc eu ceva, poate ceva pentru coloana mea care incepe sa ma doara tot mai des. Poate ar trebui sa imi schimb si bicicleta pt ca ma doare fundul :))), nu in fund ci pur si simplu oasele fundului :)))))
Offff vocea aia care nu o suport se aude din biroul alaturat - vocea mincinoasa. Sunt si fetele la ea in birou abia astept sa-mi spuna "noutatile". bune sau rele? Iar cea de-a doua voce masculina imi sparge timpanele remarc ca este foarte groasa, batraneasca si poruncitoare - ingrozitor de urata si daca o ascult cu atentie cred ca ea este cea care aduce raul.
Offf satula!

Eu si apoi

As vrea sa ma analizez! Sa ma uit in oglinda si sa imi spun ce cred despre mine! Oare ma simt bine in pielea mea? As vrea sa schimb multe sau putine la mine? Poate ca incepand cu anul acesta as vrea sa fac unele scimbari cu mine, pentru mine si pentru cei care ma iubesc asa cum sunt si cum voi fi.
O scurta caracterizare -
imi place sa ma joc, imi place sa fiu copil pentru ca ei sunt mereu veseli si sinceri, zambesc si rad (ador oamenii care au mereu zambetul pe buze), îmi place sa am multi, multi prieteni iar pe cei adevarati incerc sa ii iubesc si sa ii inteleg in toate momentele lor fara sa ii judec si am aceeasi pretentie si de la ei, sunt energica, incredibil de ambitioasa, de incapatanare nu mai vorbim, vorbesc mult si tare, imi place galagia, lumina si lumea in jurul meu, imi place sa fiu creativa (nu stiu daca de multe ori imi reuseste in unele cazuri), imi place sa incerc tot ce este nou, parca nu imi place sa risc (inca nu sunt sigura dar de cele mai multe ori nu am riscat), sunt nerabdatoare si mereu in miscare, uneori neincrezatoare, nemultumita daca lucrurile nu se fac cum trebuie, urasc minciuna, ipocrizia si prostia, nu pot sa tac si urasc sa fiu jignita, banuita de neloialitate si nesinceritate, spun adevarul in fata chiar daca doare, nu imi doresc sa fac compromisuri, as vrea sa nu dezamagesc pe nimeni, in cazul in care gresesc sau sunt de vina pentru ceva anume recunosc si imi pare sincer rau ca am gresit, imi place sa dansez, imi place aerul, imi place sa visez, imi place caldura, culoare, natura, vara si marea este preferata mea, nu imi place sa fiu ingradita sau amenintata, nu imi plac locurile inchise si intunecate, am nevoie de incredere, iubire, atentie, tandrete si multa libertate, imi place albul si curatul, imi place sa calatoresc si imi doresc sa vizitez totul.
Si apoi imi doresc sa traiesc intr-o lume mai buna inconjurata de oameni mai frumosi si cu personalitati puternice si educate.

De smuls parul "pir cu fir"

Mi-am promis ca o sa imi vars toti nervii aici, si ca nu mai vreau sa discut despre c.....t-ul asta de job al meu cu ale mele colege decat in cazuri extreme. M-am sturat pana la maxim, este o bataie de joc dusa pana iti vine sa iti iei gentuta si vorba noastra "merg sa imi iau niste tigari" si nu te mai intorci ever. Pai dupa 3 saptamani de concediu in care m-am relaxat total, nu am avut niciun stres, m-am distrat la maxim chiar cu personele dragi mie, am facut ce mi-am dorit, trebuie sa vin la programul acesta "minunat" pentru care au votat cu totii (reamintesc ca eu nu am fost de acord) de la 8 la 17:00, si stau sa o frec pentru ca toata lumea asteapta parca sa ramanem fara joburi, din cauza unor manageri ahtiati dupa bani. Chiar nu se mai poate fratica, e la limita bunului simt sa incerci sa faci ceva sa iti salvezi afacerea insa sefa noastra se pare ca e pusa sa ne faca sa muncim pe gratis insa firma sa ii mearga. Mare i-o fi surpriza cand nu o sa mai fiu. Nu imi doresc decat sa scap repede de aici si sper ca in piata asta in care sunt dati afara o gramada de oameni sa imi gasesc si eu ceva care sa imi placa si sa imi faca placere sa stau cu noii colegi, iar noii sefi sa fie unii super profi...atata vreau un job nou bun...va rooooggggg

Leapsa primita

Pai mai pot comenta, primesc si raspund cu drag prietenei mele inaki si sper sa ii fac o surpriza!!! :)))
Pentru a intelege cat mai exact prima leapsa este a Inei si urmez eu

Asadar leapsa pentru piscu, ommpa, aditza si almanahe
Daca as fi
o lună: septembrie - iulie
o zi a săptămânii: vineri - sambata
o parte a zilei: dimineata - seara
o direcţie: viraj strans la dreapta - inainte
o planetă: pamantul - pamantul
un film: Coco Chanel - The Devil Wears Prada
un lichid: apa - vin rosu
o piatră: diamant - rubin
un tip de vreme: insorita - calduroasa
un instrument muzical: vioara - saxofon
o emoţie: bucuria - bucuria
un sunet: cascada - raset de bebelus
un element: apa - foc
un cântec: every you, ever me - Siempre me quedara
o carte: Uza interzisa - Taj mahal, o iubire nemuritoare
un scriitor: Beigbeder - dificil
un personaj de fictiune: - m-ai blocat
un oraş: salonic - Maldive (o insula)
o aromă: scortisoara - pepene galben
o culoare: albastru - rosu
un material: in - in
un cuvânt: univers - dragoste
o parte a corpului: talpile - buzele
o expresie a feţei: strambacioasa - suras
un personaj de desene animate: toate - toate
o formă geometrică: cerc - cerc
un număr: 1932 - 13
un mijloc de transport: bicicleta pliabila neagra - masina personala
o haină: fular - rochita

Momente placute

Ehehe....La multi ani tuturor!
Gata s-a terminat si 2009, a venit si 2010, am inceput munca, de ieri :((. Intram in normal.
Nu prea am mai avut timp sa scriu cu atata distractie in concediu....
Pai va promiteam poze de la munte, iata-le, a fost super mai ales ca am tras si chiulul de la munca iar ca niciodata "sefa" a facut un pic crize :)))) ei si ce, eu m-am distrat tare, m-au durut toti muschii vreo 3 zile: am inotat intr-o super piscina, am facut sauna, am baut vin fiert, am urcat sus sus, m-am dat cu sania (nu radeti ca nu stiu sa schiez, insa acum am senzatia ca nu poate fi chiar atat de greu), de la Taverna Sarbului am coborat pe picioare pana jos, am mers cu trenul, iar aerul si privelistea a fost ca in povesti.

Sarbatorile si ele au fost frumoase impreuna cu familia, apoi au urmat zile in care am patinat mult, am vazut filme, ne-am plimbat ... m-am deconectat de tot ce ma stresa!

Va doresc un an fumos si bogat in momente speciale!