De ce ti-e frica, de aia nu scapi

Ehhh, cum scriam eu sambata ca m-am simtit mai bine, uite-ma sambata noaptea ca imi venea sa chem salvarea. Norocul meu ca pe zi am plecat la parinti, si in miezul noptii am trezit toata casa: cu mama, cu tata, cu sora, si chiar saracu Pufy se uita la mine ca la masini straine. Si cum ma enerva pe mine nasu meu infundat si rosu si ranit de atat sters, ia te uita cum m-am trezit cu o portie de cartofi cu otet (sau spirt ca nici nu mai stiu), impachetati frumos in carpa, apoi cu funda frumos aranjata la cap, prinsi la gat, yeahhh si cu o frectie pe tot corpu, dureroasa de altfel.
Simteam ca iau foc (flacari, ard in flacari pentru tine stii prea bine) si ca o sa mor (ridica-ma la cer, sa vina ingerii sa ma ridice la cer). Am zis ca nu mai vine dimineata. Duminica m-am simtit binisor, unde nu mai pui ca m-am dus chiar la un eveniment pe care l-am confirmat, de vreo 2 ore, si dai si munceste cu vreo 10 prichindei pe cap si picteaza-i si fa-le baloane si joaca-te cu ei. Cred ca asta mi-a pus capac, ca duminica noaptea iar m-a luat, de luni dimineata nici nu am putut sa ridic capul dupa perna. Cred ca pe Rodi au apucat-o niste nervi, ca nu s-a putut abtine sa nu imi trimita mail (Draga mea, stiu ca atunci cand lipsesti te simti rau. Nu te-am banuit niciodata ca nu ar fi asa, dar te rog fa ceva. Daca starea ta iti afecteaza calitatea vietii si serviciul trebuie sa faci ceva. Mergi la medic, incearca sa iti cresti imunitatea, nu stiu ce, dar rezolva situatia asta. Nu este normal ca aproape lunar cand este mai mare nevoie de tine sa te imbolnavesti.) Eeee de parca bolii i-ai putea porunci: draga boala nu veni saptamana asta in vizita la mine ca nu am timp sa te rasfat si nici nu pot sa te servesc cu ceva, ca urmare te rog vino saptamana viitoare ca sunt mai libera. E hai ca asta e culmea. Va inchipuiti voi cum ar fi?
Luni am zis ca imi sare pieptu de durere si ochii din cap imi pocnesc. Nu a mai tinut nimic cu Nurofen sau Fervex asa ca am trecut pe antibiotice plus un pumnulet de pastile pe langa. Am o voce de vorba colegelor mele: zici ca ma milogesc :(. Si ca sa nu fiu egoista si sa pastrez numai pentru mine i-am facut un cadou, martisor, prietenului meu: a racit si el gravvv, asa ca suntem doua bombe cu ceas in casa, nu stii care sa mearga sa faca un ceai sa care sa faca ceva de mancare, sau care pe care sa schimbe cand transpira.
Oare mai puteam lipsi si marti de la munca. In niciun caz. Asa ca azi la munca, nu conteaza ca-mi este rau de nu pot sta pe picioare, sau in fund la birou. Iar ea, Rodi, nervoasa si suparata foc pe mine :). Lasa ca trece si asta.
Sper sa nu mai tina mult raceala asta, ca fir cu pir dispare tot. Plus ca vad vremea asta frumoasa si eu ametita de la pastile si cu dureri de toate cele, nu prea imi convine.