Povestea libelulei

Mi-au placut dintotdeauna libelulele. Ca intr-o poveste mai tarziu am fost o libelula, am facut parte dintr-o echipa de libelule.
Aproape 8 ani de zile am facut teatru pentru copii - Libelula.
Totul a inceput din dorinta mea de a fi actrita, insa cum unele lucruri nu iti ies chiar asa cum iti doresti, in ziua in care m-am dus sa imi ridic dosarul de la ATF, acum UNATC (din cauza faptului ca picasem examenul de admitere la facultatea cu pricina) am avut norocul sa fiu "racolata" din curtea facultatii pentru a face ... teatru pentru copii.
- Buna, numele meu este Oana si reprezint Teatru Libelula. Cautam noi colaboratori la teatru si mi-ai placut. Nu ai vrea sa faci parte din echipa noastra???
- Stai putin ca nu inteleg nimic, eu nu am dat si nici nu o sa dau acum la teatru pentru copii (Actorie Papusi Marionete)... stiu ca as putea insa nu am nimic pregatit si nu mai vreau
- Ideea este ca nu trebuie sa dai niciun examen, poti veni pana la noi la sediu sa ne cunoastem si poate totusi iti va placea ce facem noi...
Dupa ce am stat putin pe ganduri m-am dus, am zis:
- De ce nu, merg...vreau sa cunosc noi persoane si poate ai dreptate, poate o sa-mi placa.
Si mi-a placut la nebunie, pot zice ca m-am indragostit de acel loc si de acei oameni care erau speciali. Invatam lucruri pe care niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap ca as fi putut sa le invat.
Am iubit din prima clipa papusa.
Zic acum ca in momentul in care mi s-a pus in mana i-am dat viata imediat. In foarte scurt timp am intrat in spectacol "Aventuri in podul bunicului". Apoi in "HAnsel si Gretel", apoi "Povestea soldatelului de plumb", apoi "Croitorasul cel viteaz".
Apoi au inceput turneele: aproape 2 ani de turnee in tara, peste tot, trenuri, bagaje, camine, gradinite, spectacole, copii multi, distractie. Plecam duminica, ma intorceam sambata si iar plecam lunea si tot asa, oboseala, placere, castig...la cat caram la bagaje mi se lungeau mainile si mi se scurtau picioarele. Imi amintesc sa intr-un turneu, chiar la inceputul lui, am luat rujeola (rubeola) de la copii :). Am ramas in acel turneu si printre drumurile de la gradi si spectacole luam pastile si ma manca toata pielea :(((
A fost o perioada in viata mea foarte frumoasa. La vechiul sediu era viata, erau papusi, erau costume, spectacole, distractie si oameni care iti faceau placere indiferent de clipele grele.
Mai tarziu cand a inceput si varianta de a merge mai departe nu numai gradi ci si entertainment ne-am schimbat si sediul. Au inceput "cursuri" de face-painting, baloane modelabile, a inceput lucrul la costumele pentru clown, usitoare, zane, vraji, spiridusi, extraterestrii, multa munca pentru petrecerile de Craciun. O alta perioada libelulica...oameni noi, colegi dornici sa invete, la baza oameni vechi. Mi-a placut tare mult si a doua etapa din Libelula. Era nou erau ursitaore la botezuri, erau animatori veseli indiferent daca te simteai rau, parca iti venea pofta de joaca.
Poate as mai vrea sa fiu in continuare o libelula, insa spre sfarsit am obosit. Lucram de luni pana duminica si de duminica pana luni.
Nu mai sunt o libelula, insa in sufletul meu am ramas. Este ok si frumos sa zici la sfarsit multumesc libelulelor pe care le-am cunoscut si ca au avut incredere intr-un om care nu stia nimic dar cu dorinta a invatat totul.
Am facut cu drag totul pentru ca imi plac la nebunie papusile, copii si imi place sa fiu copil oricand, imi placea sa fiu libelula.

Miros de fulg de nea

Mi-ar placea sa vad pe geam un fulg de nea, apoi altul si altul si altul si multi altii.........
Mi-e dor de zapada, mi-e dor de alb, mi-e dor de miros rece, de sarbatori, de odihna, de Mos Craciun, de brad verde impodobit, de cozonac ...

As vrea sa ninga cat mai curand ca in povesti. Cand eram mica iarna era iarna si totul era imbracat in alb. Imi petreceam toata iarna la tara la bunici, la gura sobei seara, pe ulita toata ziua. Atunci traiau amandoi, acum traieste doar bunica - mamaie cum ii spun eu. Din pacate tataie a murit nu acum mult timp. Iernile impreuna cu ei si cu verisorii mei la tara erau de poveste. Bunicul meu era un om slabut, ai fi zis ca e tare firav, insa era foarte puternic si era omul care stia si facea totul in sat "mergem la nea Luta, el stie ce si cum trebuie sa facem" In fiecare seara tataie ne citea povesti, ne canta "Di, di, di murgule di" in timp ce ne lua pe rand si ne legana pe genunchi, ne citea cateodata din Biblie si ne invata cum sa fim oameni mari si buni. Ma pierdem in ochii lui verzi si il iubeam din tot sufletul, imi placea mirosul lui si vocea lui uneori dura, alteori parinteasca. Mamaie este genul robusta, o femeie de la tara tare harnica, nemtoaica. Este cea care ne lua apararea mereu si ne facea toate poftele, este cea care aduna in jurul ei toate pisicile pamantului pentru ca le iubeste tare mult. De la amandoi am invata sa iubesc animalele si natura. Mi-ar fi placut sa am ochii ei albastrii si puterea pe care o are chiar si acum cand e batrana este impresionanta. Cu bunicii mei iarna la tara era grazava. Iarna pe ulita era fericire totala - zapada pana la genunchi, de multe ori chinuindu-ne sa iesim din curte din cauza ei, manusi groase, fularul peste nas, caciula cu motunasi, cizmele imblanite si sania in spate. Mi-e tare dor ...

Sfarsit de noiembrie

Mi-ar fi placut ca ceea ce s-a intamplat de azi (decizie luata vineri de majoritatea colegilor, fara ca eu sa fiu inclusa in aceasta majoritate :P) sa se fi intamplat de pe 11 ianuarie 2010.
Adica - sa incepi noul an cu un nou program de lucru. Nu mai venim la 9 si plecam la 18:00 ci venim la 8 :( si plecam la 17:00 :)).
Poate va fi mai ok asa, sper, dar repet tare mi-ar fi placut ca aceasta schimbare sa se intample dupa venirea din concediu. Astfel era un an nou, un program nou si sunt sigura ca la inceput de an in acest loc de munca ar mai fi fost si alte surprize. Cel putin eu as vrea sa le fac o surpriza si incepand cu februarie sa nu mai vin.
Acest sfarsit de noiembrie a fost meru plin: pe 19 este ziua lu Greutzu (prietenul surorii mele), pe 20 ziua lu tati meu (omul pe care il ador, va spun sincer este un SuperMan), pe 21 ziua lui mamita mea (o mama ca in povesti), pe 22 ziua lui Rodi (sau Coca, sefa-sefelor, elefantul roz, Alice in tara minunilor si as putea sa continui mult....), pe 23 ziua Mihaelei (o tipa speciala pt ca e sora iubitului meu :P).
Pai sunt cam 5 zile de petrecut continuu, de cheltui bani si de plecat non stop in vizite.
Oare or mai fi si altii si am uitat????
Plus as vrea sa imi iau o gecuta super draguta, mi-as dori niste ugg-uri, o esarfa si un fular super colorat si moale si frumos, mai mi-ar placea sa imi iau niste blugi si niste pantaloni care i-am vazut la Zara din aceia cu turu "curu" :))))) jos, niste bluzite si pulovere grosute si super mistocute.....ahhhha as vrea atatea. Unde nu mai pui ca nu pot uita deloc ca nu am masinuta mea si nu stiu ce sa mai fac....Mai vreau ca de sarbatori sa plec la Timisoara si la Mera si la Tecuci ....
Noiembrie plin de petreceri si de dorinte....ploios si uracios....in asteptarea zapezii si a sarbatorilor ...

Revenire la "RE - LUARE"

Acum ceva timp pe un alt blog scriam asta:

"Acelasi birou singura, aceeasi oameni in redactie, aceleasi chipuri, rapoarte, dead-lineuri, cand pleaca revistele, cand vine dtpistu, ce buget faci luna asta, avem nevoie de spreaduri si de nu stiu cate pagini de reclama... O lume nebuna, in care nimic nu va fi bine niciodata oricat ai incerca sa faci totul ca la carte...ea gravida Alice in tara minunilor, da directive, urla fara rost, tarania e in floare... Oare cat voi mai rezista? Oare cat vom mai rezista...sefi peste sefi si nimic nu se misca...

Se poate oare sa stai linistita si sa tratezi totul cu calm... sa ai energie, pofta de munca, sa curga contractele si revistele sa plece la timp? Niciodata, cred...

Viata trebuie sa fie frumoasa, afara daca te uiti in zare si vezi doar copacii imbracati cu haine de iarna pare a fi un colt de rai, insa daca indraznesti sa iesi esti un om mort...mizeria este in floare...naspa...trebuie doar sa visam...

Re-incepem ce am lasat neterminat anul trecut, re-luam totul de la capat, re-analizam, re-negociem, re-venim la munca si la treburile zilnice...

...Nu e baaaa...e naspa....stai asa..."

M-am uitat mai bine si scriam pe 10.01.2008. Credeti ca s-a schimbat ceva azi 3.11.2009???
Va spun eu chiar NIMIC, ci din contra este mai rau :((((
Acelasi birou
Tot singura
Aceeasi oameni - cu mici modificari pentru cateva luni de munca
Aceleasi dead-lineuri - din contra tot mai intraziate din cauza multor lucruri adunate de-a lungul timpului - doar au trecut aproape 2 ani -,
Un dtp-ist (care era defapt soferul) incarcat cu multe sarcini si toate proiectele,
Bugetul - nu se mai pune problema ce buget faci luna asta ci "Adriana, stam foarte, foarte prost. Nu avem bani deloc, hai maaa fa si tu ceva, poate dai coperta, avem nevoie de bani, nu avem din ce sa dam salariile, nu avem incasari......."
Pagini de reclama - nema, lipsa totala, republicam machete de la inceputul anului sau mai bine zis republic clientii mei ca altii nu avem - mai apare unu nou din cand in cand si imi vine sa urlu de fericire cand mai fac cate un contract
EA - va vine sau nu sa credeti E GRAVIDA DIN NOU, la sfarsitul acestei luni va trebui sa nasca... o fetita :)) care vine dupa un baietel. Cred ca este minunat ce i se intampla, insa ea in schimb este transformata total, e ceva ingrozitor, de multe ori isi pierde uzul ratiunii, e ingrozitoare, de nesuportat, de smuls parul fir cu fir...daca spuneam ca urla acum nu va doriti sa o cunoasteti sub nicio forma deoarece clocoteste de nervi
Afara astazi a fulguit, putin, abia cat sa observi, dar sunt sigura ca in curand va fi la fel ca atunci - din birou pe geam in zare va fi frumos, jocul fulgilor de nea, albul lor, luminitele din oras, mirosul de rece impreunat cu cel de brad si de foc. Sper doar ca anul acesta sa ninga mult si frumos, nu as vrea deloc sa fie flescaiala din fiecare an de pana acum.
EEEEE si ia sa vedem ce avem nou anul acesta: o gripa porcina de toata frumusetea. Mi-e teama sincer si nu as vre sa scriu nimic despre ceea ce urmeaza, vreau sa cred si sa fiu optimista ca de acest nou virus vom scapa repede si ca gerul de afara o sa-l omoare pana sa ajunga sa faca si alte victime, ca statul va fi atat de destept incat sa vaccineze repede oamenii si va face exact ce trebuie in situatii de acest gen.
OK ce mai avem nou anul acesta: o criza economica, care pe parcursul acestui an m-a innebunit definitiv. Clar despre ea nici nu vreau sa imi mai amintesc pentru zi de zi simt ce se intampla cu banul pe care il mai am in buzunar.
Clar a fost si este foarte greu dar sa inchei in aceeasi termeni ??? - "Re-incepem ce am lasat neterminat anul trecut, re-luam totul de la capat, re-analizam, re-negociem, re-venim la munca si la treburile zilnice..."
NU NU SI NU vreau sa: Incep ceva nou, sa nu reiau de la capat nimic ci sa iau totul nou de la inceput, sa analizez lucrurile cu mult mai multa incredere si maturitate, sa negociez lucruri pentru mine, sa incep o afacere a mea, sa merg la munca unde imi place, sa cunosc oameni noi sa nu mai existe RE...