Munteee stai ca viu'

E pai nu se mai putea, ce puii mei eu cu bilet la munte eu fara bilet. Oricum nu am mimic hotarat de Craciun si Revelion macar acu sa ptrofit. Maine nu ma duc la munca, la ora 13:00 avem tren catre Sinaia. Partie asteapta-ma!!! si ce daca nu stiu sa schiez, ma dau cu placa o sa beau vin fiert si o sa-l imping pe fratimiu si pe Ionut pe partie. Ihmm mergem doar noi trei adica eu, Gergos (fratelo) si iubitul meu si va fi distractie, oricum pe 22 dec e ziua lui fratimiu si numai bine sa ne distram si noi un piculet...restul prietenilor nu au bani, nu au timp, muncesc... Ei iaca eu mi-am luat liber, am facut rezervare la tren dus-intors si maine la 1 la pas. Nu am mai mers tare de mult cu trenu si cred ca niciodata cu iubitul meu, cred ca o sa rad :)))))). Prima data fara masina, fara pretenii buni si in familie. Am sa revin cu poze si pana atunci distractie cat cuprinde!!! Sper sa ninga mult, mult, mult. Aaaa si dupa ce duminica ne intoarcem (sper fara nas curs si gat dureros, ci doar cu nas rosu si obrajiori imbujorati) seara mergem la film de data asta cu prietenii cu Misulica si Ionutu ei, mergem la Avatar. Superrr!

Imi place

Pana mai acum vreo juma de ora, eu cea care le spun tuturor "Zambiti va rog" imi venea sa plang cu lacrimi de crocodil.
Nu ca nu as fi facut-o si ieri si alaltaieri si azi...Ca intotdeauna in perioada sarbatorilor sunt mult mai sensibila, ma enervez aproape din orice, iar "omul" care este langa mine de 7 ani ma supara ingrozitor si mereu de sarbatori noi suntem certati.
Nu ca nu voi alege si varianta de a merge si la un psiholog pentru a intelege ce se intampla cu mine cateodata...ce se intampla cu el de cele mai multe ori.
Apoi mi-am dat seama ca am renuntat la multe lucruri care imi plac.
Si azi am reascultat melodiile dragi mie, am intrat pe site-uri dragi mie, m-am gandit ca de aceste sarbatori sa fac exact ce imi place mie si sa ma fac fericita.
Poate la un moment dat o sa imi iau si o masinuta (ca sa pot zambi cu tot sufletul)
Imi place Andries, Chilian, Kenny G, Claidermann, Buddha Bar, Katie Melua, Bebe (siempre me quedara), Enya, si multii misto, imi place sa pictez - nu o fac foarte frumos dar o fac luminos si imi place sa pictez copii -, imi place teatrul si chiar si mult si cel pentru copii - si pentru asta va trebui sa merg mai mult la teatru, imi place sa dansez imi place la nebunie sa dansez as dansa o viata, imi plac filmele (Cake, ultimul vazut a fost super misto), imi plac culorile - cu toate ca ma imbrac alb negru gri - imi place mirosul de proaspat, imi placea sa scriu poezii si scrisori de dragoste - poate o sa incep sa scriu din nou -, imi place vara la nebunie, imi place caldura, imi place marea, imi plac maslinele, imi place sa iubesc, imi plac calatoriile....

Am auzit, mi-a placut la nebunie

Sper sa placa si altora la fel de mult :))) Mie imi place la nebunie Andries !!!

Asa sunt eu :))) asa imi place

Milioane

4 ore in trafic

Ei bine ieri a ninssss yupyyyy, bucurie mare, primii fulgi mai multi si mai mari!!! Dar ce bucurie am avut seara la plecare :(( un drum de la munca spre casa pe care in mod normal il faci in 20 minute, ieri ne-a luat fix 4 ore.
Am crezut ca innebunesc. Numai bine ca la un moment dat nu mai puteam de sete, mi se facuse foame si ma luase si durerea de stomac. Sincer imi venea sa cobor din masina si sa o iau pe jos, dar prietena mea nu merita asta. Asa ca dupa vreo 2 ore m-am dat jos din masina, am alergat pana la un chiosc, nu stiu de ce am alergat ca parca exista vreo sansa sa se elibereze in 10 minute traficul si sa o vad pe Alex undeva departe, am luat ceva de mancare si ceva de baut si cand m-am intors Alex era in acelasi loc. Cand am ajuns acasa la 21:00 am simtit ca imi ies flacari pe nas.
Nu imi venea sa cred. Ce sa mai vorbim ca nu ar trebui sa ne mai mire nimic niciodata pentru ca de fiecare data cand dau primii fulgi noi ne blocam, cand vine ploaia noi ne inundam si tot asa.

.....

nimic

Ma supar si parca nimic nu mai are valoare

Ma supar si ma doare ca nu mai am timp sa fac ceea ce imi place cu adevarat, sa povestesc prietenilor ceea ce imi doresc sa fac si ce mi s-a mai intamplat in ultima perioada, ca fac compromisuri la job, ca trebuie sa suport omaneni pe care nu mai vreau sa ii vad in fata ochilor si cu care nu am absolut nimic in comun, ca banii nu mai au nicio valoare, ca nimeni nu mai respecta pe nimeni, ca lumea parca a luat-o razna, ca trebuie sa platesti lunar facturile si datoriile si nu mai depinde de tine, ca nu mai poti sa te duci sa vezi o piesa de teatru sau un spectacol frumos din lipsa de bani, de timp sau ca ai stabilit ceva si nu se tin oamenii de cuvant, ca mallurile sunt arhi pline de oameni care nu mai au nicio valoare, ca nu mai poti vota cu cine vrei la alegerile din 2009 de fapt ca nu ai cu cine sa votezi si in continuare faci niste compromisuri....
Valoare - un cuvant de baza, ce mai are azi valoare sau ce nu, barbatii, femeile prietenii mai au sau nu aceeasi valoare?
Ma supar iarasi tare ca nu stiu ce fac de sarbatori, ca nu pot sa imi fac niciun plan pentru ca nimeni nu stie nimic - ori pentru ca nu au bani, ori pentru ca s-ar putea sa nu plece nicaieri de frica gripei porcine, ori pentru ca se bazau pe un numar de prieteni iar acestia s-au certat intre ei din anumite motive si astfel prefera sa stea acasa. Iar eu din cauza ca nu am masina (lucru care ma supara mai tare ca orice, si ma doare si mai tare) nu mai pot face nimic pentru ca daca pana anu asta in vara, chiar daca nu aveam nimic stabilit, cel putin pe ultima suta de metri ne urcam in masina si plecam unde vroiam fara sa ne intereseze care vine si daca vine....
Vom avea sau nu bani de sarbatori? Cand ne primim salariile? Pana cand vom mai putea suporta variantele astea triste de la munca? Eu iara am racit cumplit si cu un concediu medical pe 5 zile in geanta si cu antibioticele si tratamentul de luat nu imi permit sa stau acasa ci tre sa vin la munca - una pentru ca sefa face o criza de nervi pentru ca trebuia sa nasca si nu mai naste si trebuie sa plece revistele in tipar si nu mai pleaca si pentru ca trebuie sa mai fac niste contracte si nu se mai fac pentru ca lumea nu mai da bani chiar pe orice si a doua pentru ca mi-am dat seama ca nu imi permit, intr-un loc in care sunt de aproape 4 ani, sa stau acasa si sa mi se plateasca doar 75% din salariu, pur si simplu nu m-as descurca si asta pentu ca avem niste salarii de rahat si niste sefi care nu prea isi mai permit sa iti dea banii la timp, mai rau poate deloc deci concluzia dupa 4 ani de munca in aceeasi firma, singura mereu si singurul om de baza pe vanzari nu isi permite sa stea cateva zile in concediu medical pentru ca astfel nu are ce sa faca cu banii care i-ar primi la sfarsit de luna. Minunat, nu!!!!!
Iar mai nou oamenii nou angajati dupa 2 zile isi iau geanta si pleaca, super tare frate !!!
Si mai nou prietenii buni pleaca in Irlanda definitiv, si mai super tare frate !!!
Nu-ti mai trebuie decat sa te superi si sa taci ca daca vorbesti mult si prost tre sa pleci acasa.
Naspa, naspa si iar naspa!

1 Decembrie "mincitoresc"

Cu mare speranta in suflet am adormit duminica seara ca voi veni luni la munca, iar marti 1 Decembrie cand foarte multi vor sta acasa voi fi si eu una dintre cei care nu muncesc in aceasta zi.
Minciuna!!! "Pai ce tara arde si baba se piaptana?, Nu draga vom munci, trebuie sa plece revistele in tipar si poate maine, 1 decembrie dai si tu coperta aia la Confort si chiar ar trebui tot pe 1 decembrie sa facem si sedinta foto. Hai la treaba, suna pana reusesti".
Va vine sau nu sa credeti pe 1 decembrie la ora 7:00 in picioare si la munca! Altii care sfideaza colegii vin pe la 9:00.
Cu toti nervii intinsi la maxim si cu toata treaba la coperta Interior, totul a fost un ras continuu. O zi frumoasa totusi, insa la munca. AAAA si salariu???? Nu, nu se poate azi ca sunt inchise bancile. Poate totusi maine, insa cred ca nu ca s-ar putea sa nasca sau se va simti rau si nu vom avea niciun semn despre banutii nostrii. La ce ne trebuie noua salariu la timp??? Nu avem nevoie de bani, putem munci si pe gratis...
Asa ca la final: ce s-ar intampla daca nimeni, dar absolut nimeni nu ar munci. Este imposibil!!! Asa ca munciti, voi cei care trebuie sa faceti acest lucru chiar si de 1 decembrie, cu drag si spor!

Povestea libelulei

Mi-au placut dintotdeauna libelulele. Ca intr-o poveste mai tarziu am fost o libelula, am facut parte dintr-o echipa de libelule.
Aproape 8 ani de zile am facut teatru pentru copii - Libelula.
Totul a inceput din dorinta mea de a fi actrita, insa cum unele lucruri nu iti ies chiar asa cum iti doresti, in ziua in care m-am dus sa imi ridic dosarul de la ATF, acum UNATC (din cauza faptului ca picasem examenul de admitere la facultatea cu pricina) am avut norocul sa fiu "racolata" din curtea facultatii pentru a face ... teatru pentru copii.
- Buna, numele meu este Oana si reprezint Teatru Libelula. Cautam noi colaboratori la teatru si mi-ai placut. Nu ai vrea sa faci parte din echipa noastra???
- Stai putin ca nu inteleg nimic, eu nu am dat si nici nu o sa dau acum la teatru pentru copii (Actorie Papusi Marionete)... stiu ca as putea insa nu am nimic pregatit si nu mai vreau
- Ideea este ca nu trebuie sa dai niciun examen, poti veni pana la noi la sediu sa ne cunoastem si poate totusi iti va placea ce facem noi...
Dupa ce am stat putin pe ganduri m-am dus, am zis:
- De ce nu, merg...vreau sa cunosc noi persoane si poate ai dreptate, poate o sa-mi placa.
Si mi-a placut la nebunie, pot zice ca m-am indragostit de acel loc si de acei oameni care erau speciali. Invatam lucruri pe care niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap ca as fi putut sa le invat.
Am iubit din prima clipa papusa.
Zic acum ca in momentul in care mi s-a pus in mana i-am dat viata imediat. In foarte scurt timp am intrat in spectacol "Aventuri in podul bunicului". Apoi in "HAnsel si Gretel", apoi "Povestea soldatelului de plumb", apoi "Croitorasul cel viteaz".
Apoi au inceput turneele: aproape 2 ani de turnee in tara, peste tot, trenuri, bagaje, camine, gradinite, spectacole, copii multi, distractie. Plecam duminica, ma intorceam sambata si iar plecam lunea si tot asa, oboseala, placere, castig...la cat caram la bagaje mi se lungeau mainile si mi se scurtau picioarele. Imi amintesc sa intr-un turneu, chiar la inceputul lui, am luat rujeola (rubeola) de la copii :). Am ramas in acel turneu si printre drumurile de la gradi si spectacole luam pastile si ma manca toata pielea :(((
A fost o perioada in viata mea foarte frumoasa. La vechiul sediu era viata, erau papusi, erau costume, spectacole, distractie si oameni care iti faceau placere indiferent de clipele grele.
Mai tarziu cand a inceput si varianta de a merge mai departe nu numai gradi ci si entertainment ne-am schimbat si sediul. Au inceput "cursuri" de face-painting, baloane modelabile, a inceput lucrul la costumele pentru clown, usitoare, zane, vraji, spiridusi, extraterestrii, multa munca pentru petrecerile de Craciun. O alta perioada libelulica...oameni noi, colegi dornici sa invete, la baza oameni vechi. Mi-a placut tare mult si a doua etapa din Libelula. Era nou erau ursitaore la botezuri, erau animatori veseli indiferent daca te simteai rau, parca iti venea pofta de joaca.
Poate as mai vrea sa fiu in continuare o libelula, insa spre sfarsit am obosit. Lucram de luni pana duminica si de duminica pana luni.
Nu mai sunt o libelula, insa in sufletul meu am ramas. Este ok si frumos sa zici la sfarsit multumesc libelulelor pe care le-am cunoscut si ca au avut incredere intr-un om care nu stia nimic dar cu dorinta a invatat totul.
Am facut cu drag totul pentru ca imi plac la nebunie papusile, copii si imi place sa fiu copil oricand, imi placea sa fiu libelula.

Miros de fulg de nea

Mi-ar placea sa vad pe geam un fulg de nea, apoi altul si altul si altul si multi altii.........
Mi-e dor de zapada, mi-e dor de alb, mi-e dor de miros rece, de sarbatori, de odihna, de Mos Craciun, de brad verde impodobit, de cozonac ...

As vrea sa ninga cat mai curand ca in povesti. Cand eram mica iarna era iarna si totul era imbracat in alb. Imi petreceam toata iarna la tara la bunici, la gura sobei seara, pe ulita toata ziua. Atunci traiau amandoi, acum traieste doar bunica - mamaie cum ii spun eu. Din pacate tataie a murit nu acum mult timp. Iernile impreuna cu ei si cu verisorii mei la tara erau de poveste. Bunicul meu era un om slabut, ai fi zis ca e tare firav, insa era foarte puternic si era omul care stia si facea totul in sat "mergem la nea Luta, el stie ce si cum trebuie sa facem" In fiecare seara tataie ne citea povesti, ne canta "Di, di, di murgule di" in timp ce ne lua pe rand si ne legana pe genunchi, ne citea cateodata din Biblie si ne invata cum sa fim oameni mari si buni. Ma pierdem in ochii lui verzi si il iubeam din tot sufletul, imi placea mirosul lui si vocea lui uneori dura, alteori parinteasca. Mamaie este genul robusta, o femeie de la tara tare harnica, nemtoaica. Este cea care ne lua apararea mereu si ne facea toate poftele, este cea care aduna in jurul ei toate pisicile pamantului pentru ca le iubeste tare mult. De la amandoi am invata sa iubesc animalele si natura. Mi-ar fi placut sa am ochii ei albastrii si puterea pe care o are chiar si acum cand e batrana este impresionanta. Cu bunicii mei iarna la tara era grazava. Iarna pe ulita era fericire totala - zapada pana la genunchi, de multe ori chinuindu-ne sa iesim din curte din cauza ei, manusi groase, fularul peste nas, caciula cu motunasi, cizmele imblanite si sania in spate. Mi-e tare dor ...

Sfarsit de noiembrie

Mi-ar fi placut ca ceea ce s-a intamplat de azi (decizie luata vineri de majoritatea colegilor, fara ca eu sa fiu inclusa in aceasta majoritate :P) sa se fi intamplat de pe 11 ianuarie 2010.
Adica - sa incepi noul an cu un nou program de lucru. Nu mai venim la 9 si plecam la 18:00 ci venim la 8 :( si plecam la 17:00 :)).
Poate va fi mai ok asa, sper, dar repet tare mi-ar fi placut ca aceasta schimbare sa se intample dupa venirea din concediu. Astfel era un an nou, un program nou si sunt sigura ca la inceput de an in acest loc de munca ar mai fi fost si alte surprize. Cel putin eu as vrea sa le fac o surpriza si incepand cu februarie sa nu mai vin.
Acest sfarsit de noiembrie a fost meru plin: pe 19 este ziua lu Greutzu (prietenul surorii mele), pe 20 ziua lu tati meu (omul pe care il ador, va spun sincer este un SuperMan), pe 21 ziua lui mamita mea (o mama ca in povesti), pe 22 ziua lui Rodi (sau Coca, sefa-sefelor, elefantul roz, Alice in tara minunilor si as putea sa continui mult....), pe 23 ziua Mihaelei (o tipa speciala pt ca e sora iubitului meu :P).
Pai sunt cam 5 zile de petrecut continuu, de cheltui bani si de plecat non stop in vizite.
Oare or mai fi si altii si am uitat????
Plus as vrea sa imi iau o gecuta super draguta, mi-as dori niste ugg-uri, o esarfa si un fular super colorat si moale si frumos, mai mi-ar placea sa imi iau niste blugi si niste pantaloni care i-am vazut la Zara din aceia cu turu "curu" :))))) jos, niste bluzite si pulovere grosute si super mistocute.....ahhhha as vrea atatea. Unde nu mai pui ca nu pot uita deloc ca nu am masinuta mea si nu stiu ce sa mai fac....Mai vreau ca de sarbatori sa plec la Timisoara si la Mera si la Tecuci ....
Noiembrie plin de petreceri si de dorinte....ploios si uracios....in asteptarea zapezii si a sarbatorilor ...

Revenire la "RE - LUARE"

Acum ceva timp pe un alt blog scriam asta:

"Acelasi birou singura, aceeasi oameni in redactie, aceleasi chipuri, rapoarte, dead-lineuri, cand pleaca revistele, cand vine dtpistu, ce buget faci luna asta, avem nevoie de spreaduri si de nu stiu cate pagini de reclama... O lume nebuna, in care nimic nu va fi bine niciodata oricat ai incerca sa faci totul ca la carte...ea gravida Alice in tara minunilor, da directive, urla fara rost, tarania e in floare... Oare cat voi mai rezista? Oare cat vom mai rezista...sefi peste sefi si nimic nu se misca...

Se poate oare sa stai linistita si sa tratezi totul cu calm... sa ai energie, pofta de munca, sa curga contractele si revistele sa plece la timp? Niciodata, cred...

Viata trebuie sa fie frumoasa, afara daca te uiti in zare si vezi doar copacii imbracati cu haine de iarna pare a fi un colt de rai, insa daca indraznesti sa iesi esti un om mort...mizeria este in floare...naspa...trebuie doar sa visam...

Re-incepem ce am lasat neterminat anul trecut, re-luam totul de la capat, re-analizam, re-negociem, re-venim la munca si la treburile zilnice...

...Nu e baaaa...e naspa....stai asa..."

M-am uitat mai bine si scriam pe 10.01.2008. Credeti ca s-a schimbat ceva azi 3.11.2009???
Va spun eu chiar NIMIC, ci din contra este mai rau :((((
Acelasi birou
Tot singura
Aceeasi oameni - cu mici modificari pentru cateva luni de munca
Aceleasi dead-lineuri - din contra tot mai intraziate din cauza multor lucruri adunate de-a lungul timpului - doar au trecut aproape 2 ani -,
Un dtp-ist (care era defapt soferul) incarcat cu multe sarcini si toate proiectele,
Bugetul - nu se mai pune problema ce buget faci luna asta ci "Adriana, stam foarte, foarte prost. Nu avem bani deloc, hai maaa fa si tu ceva, poate dai coperta, avem nevoie de bani, nu avem din ce sa dam salariile, nu avem incasari......."
Pagini de reclama - nema, lipsa totala, republicam machete de la inceputul anului sau mai bine zis republic clientii mei ca altii nu avem - mai apare unu nou din cand in cand si imi vine sa urlu de fericire cand mai fac cate un contract
EA - va vine sau nu sa credeti E GRAVIDA DIN NOU, la sfarsitul acestei luni va trebui sa nasca... o fetita :)) care vine dupa un baietel. Cred ca este minunat ce i se intampla, insa ea in schimb este transformata total, e ceva ingrozitor, de multe ori isi pierde uzul ratiunii, e ingrozitoare, de nesuportat, de smuls parul fir cu fir...daca spuneam ca urla acum nu va doriti sa o cunoasteti sub nicio forma deoarece clocoteste de nervi
Afara astazi a fulguit, putin, abia cat sa observi, dar sunt sigura ca in curand va fi la fel ca atunci - din birou pe geam in zare va fi frumos, jocul fulgilor de nea, albul lor, luminitele din oras, mirosul de rece impreunat cu cel de brad si de foc. Sper doar ca anul acesta sa ninga mult si frumos, nu as vrea deloc sa fie flescaiala din fiecare an de pana acum.
EEEEE si ia sa vedem ce avem nou anul acesta: o gripa porcina de toata frumusetea. Mi-e teama sincer si nu as vre sa scriu nimic despre ceea ce urmeaza, vreau sa cred si sa fiu optimista ca de acest nou virus vom scapa repede si ca gerul de afara o sa-l omoare pana sa ajunga sa faca si alte victime, ca statul va fi atat de destept incat sa vaccineze repede oamenii si va face exact ce trebuie in situatii de acest gen.
OK ce mai avem nou anul acesta: o criza economica, care pe parcursul acestui an m-a innebunit definitiv. Clar despre ea nici nu vreau sa imi mai amintesc pentru zi de zi simt ce se intampla cu banul pe care il mai am in buzunar.
Clar a fost si este foarte greu dar sa inchei in aceeasi termeni ??? - "Re-incepem ce am lasat neterminat anul trecut, re-luam totul de la capat, re-analizam, re-negociem, re-venim la munca si la treburile zilnice..."
NU NU SI NU vreau sa: Incep ceva nou, sa nu reiau de la capat nimic ci sa iau totul nou de la inceput, sa analizez lucrurile cu mult mai multa incredere si maturitate, sa negociez lucruri pentru mine, sa incep o afacere a mea, sa merg la munca unde imi place, sa cunosc oameni noi sa nu mai existe RE...

Tristete....

Iar sunt trista. Nu stiu de ce, dar locul asta de munca imi provoaca stari pe care acum mult timp nici nu credeam ca o sa le cunosc. Imi provoaca multa tristete, nervi, nu imi mai place sa rad din tot sufletul, nu imi mai plac oamenii, parca nu imi mai plac culorile, vreau doar sa se termine ziua si sa ajung acasica...Simt ca m-am plafonat, ca profesional nu mai fac nimic, ca nu inaintez cu nimic si mai rau in perioada asta care oricum este de c...at. Nu mai vreau ca eu sa centrez, eu sa dau cu capu iar la final sa constat ca nu e goool ci ratare. Nu imi place deloc cuvatul "ratare, ratat" imi suna a esec total, urasc sa stiu ca pierd, pierd teritoriu, pierd timp, pierd bani, pierd vise, pierd sperante...Poate cineva o sa ma intrebe: dar ce faci sa iti fie mai bine? Nu stiu, imi este teama sa plec acum, am senzatia ca o sa pierd. Nu stiu de ce... poate nu mi-a placut niciodata sa risc, poate o sa vina momentul in care voi pleca pur si simplu, o sa-mi fie foarte bine si apoi o sa spun oare de ce nu am luat eu decizia asta mai devreme?
Acum cateva zile, intr-o petrecere "obligatorie" la munca - era ziua lui Alex - Elefantul Roz si Tantarul Blond au facut unele afirmatii la adresa mea si anume ca as fi negativa si incredibil de pesimista. Imi venea sa le raspund clar ca intr-un astfel de loc care este haos total nici nu ai cum sa fii altfel.
Intr-un final as vrea ca cineva sa imi spele creierii si sa nu mai aud si sa vad decat ce vreau si ce imi place.

O dimineata plina de sperante

De ce nu am putea ca in fiecare dimineata in care ne trezim sa fim plini de sperante, de zambet, de buna dispozitie. De ce uneori ne trezim posaci, tristi, cu dorinta de a dormi in continuare, cu dorinta de a nu face nimic.

In dimineata asta m-am trezit bine si mi-am zis ce ar fi sa incep sa fac ceva pentru mine. Cum ar fi ca intr-un final sa iau si eu o decizie si sa fac tot posibilul, sa fac mai multe demersuri pentru a -mi cupmara si eu ceva ce imi doresc de mult: O MASINA. Cer prea mult? Nu cred.
Una mica si frumoasa, care sa fie doar a mea sa ma inteleg perfect cu ea sa imi ofere confortul pe care mi-l doresc, sa fac drumuri multe cu ea, drumuri banoase nu orice drumuri :), sa ma duca unde vreau in alte tari.
Mie si prietenului meu ne place foarte mult sa calatorim, dar in momentul asta amandoi suntem tristi pentru ca nu avem o masina.
Mi-ar placea sa fie neagra sau rosie, sa fie sport si infigareata, sa nu fie prea mare dar totusi puternica, practic sa fie ceva pentru mine si ceva pentru el. Sincer mie nu imi prea place sa conduc, dar cand ma gandesc la confortul meu... plus ca in Bucuresti e ingrozitor sa te urci in tramvaie, metrouri....ma sufoc. Lui ii place la nebunie, as putea sa spun ca e facut sa conduca orice, oricand si oricat de mult.
Poate reusesc ca pana la sfarsitul acestui an, nu mai e mult :( , sa imi iau si eu o masinuta...
Pana acum nu mai speram, dar iata ca daca nu faci nimic pentru a-ti indeplini dorinta si speranta se duce.
Asa ca la treaba...banci, masini, discutii...am treaba

Am sa incerc sa sriu mai mult aici....

zambesc si eu