De ce nu am putea ca in fiecare dimineata in care ne trezim sa fim plini de sperante, de zambet, de buna dispozitie. De ce uneori ne trezim posaci, tristi, cu dorinta de a dormi in continuare, cu dorinta de a nu face nimic.
In dimineata asta m-am trezit bine si mi-am zis ce ar fi sa incep sa fac ceva pentru mine. Cum ar fi ca intr-un final sa iau si eu o decizie si sa fac tot posibilul, sa fac mai multe demersuri pentru a -mi cupmara si eu ceva ce imi doresc de mult: O MASINA. Cer prea mult? Nu cred.
Una mica si frumoasa, care sa fie doar a mea sa ma inteleg perfect cu ea sa imi ofere confortul pe care mi-l doresc, sa fac drumuri multe cu ea, drumuri banoase nu orice drumuri :), sa ma duca unde vreau in alte tari.
Mie si prietenului meu ne place foarte mult sa calatorim, dar in momentul asta amandoi suntem tristi pentru ca nu avem o masina.
Mi-ar placea sa fie neagra sau rosie, sa fie sport si infigareata, sa nu fie prea mare dar totusi puternica, practic sa fie ceva pentru mine si ceva pentru el. Sincer mie nu imi prea place sa conduc, dar cand ma gandesc la confortul meu... plus ca in Bucuresti e ingrozitor sa te urci in tramvaie, metrouri....ma sufoc. Lui ii place la nebunie, as putea sa spun ca e facut sa conduca orice, oricand si oricat de mult.
Poate reusesc ca pana la sfarsitul acestui an, nu mai e mult :( , sa imi iau si eu o masinuta...
Pana acum nu mai speram, dar iata ca daca nu faci nimic pentru a-ti indeplini dorinta si speranta se duce.
Asa ca la treaba...banci, masini, discutii...am treaba
Am sa incerc sa sriu mai mult aici....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu