Iar sunt trista. Nu stiu de ce, dar locul asta de munca imi provoaca stari pe care acum mult timp nici nu credeam ca o sa le cunosc. Imi provoaca multa tristete, nervi, nu imi mai place sa rad din tot sufletul, nu imi mai plac oamenii, parca nu imi mai plac culorile, vreau doar sa se termine ziua si sa ajung acasica...Simt ca m-am plafonat, ca profesional nu mai fac nimic, ca nu inaintez cu nimic si mai rau in perioada asta care oricum este de c...at. Nu mai vreau ca eu sa centrez, eu sa dau cu capu iar la final sa constat ca nu e goool ci ratare. Nu imi place deloc cuvatul "ratare, ratat" imi suna a esec total, urasc sa stiu ca pierd, pierd teritoriu, pierd timp, pierd bani, pierd vise, pierd sperante...Poate cineva o sa ma intrebe: dar ce faci sa iti fie mai bine? Nu stiu, imi este teama sa plec acum, am senzatia ca o sa pierd. Nu stiu de ce... poate nu mi-a placut niciodata sa risc, poate o sa vina momentul in care voi pleca pur si simplu, o sa-mi fie foarte bine si apoi o sa spun oare de ce nu am luat eu decizia asta mai devreme?
Acum cateva zile, intr-o petrecere "obligatorie" la munca - era ziua lui Alex - Elefantul Roz si Tantarul Blond au facut unele afirmatii la adresa mea si anume ca as fi negativa si incredibil de pesimista. Imi venea sa le raspund clar ca intr-un astfel de loc care este haos total nici nu ai cum sa fii altfel.
Intr-un final as vrea ca cineva sa imi spele creierii si sa nu mai aud si sa vad decat ce vreau si ce imi place.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu