Tristete....

Iar sunt trista. Nu stiu de ce, dar locul asta de munca imi provoaca stari pe care acum mult timp nici nu credeam ca o sa le cunosc. Imi provoaca multa tristete, nervi, nu imi mai place sa rad din tot sufletul, nu imi mai plac oamenii, parca nu imi mai plac culorile, vreau doar sa se termine ziua si sa ajung acasica...Simt ca m-am plafonat, ca profesional nu mai fac nimic, ca nu inaintez cu nimic si mai rau in perioada asta care oricum este de c...at. Nu mai vreau ca eu sa centrez, eu sa dau cu capu iar la final sa constat ca nu e goool ci ratare. Nu imi place deloc cuvatul "ratare, ratat" imi suna a esec total, urasc sa stiu ca pierd, pierd teritoriu, pierd timp, pierd bani, pierd vise, pierd sperante...Poate cineva o sa ma intrebe: dar ce faci sa iti fie mai bine? Nu stiu, imi este teama sa plec acum, am senzatia ca o sa pierd. Nu stiu de ce... poate nu mi-a placut niciodata sa risc, poate o sa vina momentul in care voi pleca pur si simplu, o sa-mi fie foarte bine si apoi o sa spun oare de ce nu am luat eu decizia asta mai devreme?
Acum cateva zile, intr-o petrecere "obligatorie" la munca - era ziua lui Alex - Elefantul Roz si Tantarul Blond au facut unele afirmatii la adresa mea si anume ca as fi negativa si incredibil de pesimista. Imi venea sa le raspund clar ca intr-un astfel de loc care este haos total nici nu ai cum sa fii altfel.
Intr-un final as vrea ca cineva sa imi spele creierii si sa nu mai aud si sa vad decat ce vreau si ce imi place.

O dimineata plina de sperante

De ce nu am putea ca in fiecare dimineata in care ne trezim sa fim plini de sperante, de zambet, de buna dispozitie. De ce uneori ne trezim posaci, tristi, cu dorinta de a dormi in continuare, cu dorinta de a nu face nimic.

In dimineata asta m-am trezit bine si mi-am zis ce ar fi sa incep sa fac ceva pentru mine. Cum ar fi ca intr-un final sa iau si eu o decizie si sa fac tot posibilul, sa fac mai multe demersuri pentru a -mi cupmara si eu ceva ce imi doresc de mult: O MASINA. Cer prea mult? Nu cred.
Una mica si frumoasa, care sa fie doar a mea sa ma inteleg perfect cu ea sa imi ofere confortul pe care mi-l doresc, sa fac drumuri multe cu ea, drumuri banoase nu orice drumuri :), sa ma duca unde vreau in alte tari.
Mie si prietenului meu ne place foarte mult sa calatorim, dar in momentul asta amandoi suntem tristi pentru ca nu avem o masina.
Mi-ar placea sa fie neagra sau rosie, sa fie sport si infigareata, sa nu fie prea mare dar totusi puternica, practic sa fie ceva pentru mine si ceva pentru el. Sincer mie nu imi prea place sa conduc, dar cand ma gandesc la confortul meu... plus ca in Bucuresti e ingrozitor sa te urci in tramvaie, metrouri....ma sufoc. Lui ii place la nebunie, as putea sa spun ca e facut sa conduca orice, oricand si oricat de mult.
Poate reusesc ca pana la sfarsitul acestui an, nu mai e mult :( , sa imi iau si eu o masinuta...
Pana acum nu mai speram, dar iata ca daca nu faci nimic pentru a-ti indeplini dorinta si speranta se duce.
Asa ca la treaba...banci, masini, discutii...am treaba

Am sa incerc sa sriu mai mult aici....

zambesc si eu