Ocrotire

Gandacelul
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!

Nu stiu de ce, dar azi mi-a venit in gand aceasta poezie. Apoi mi-am dat seama ca atunci cand eram mica pentru a putea invata poeziile mama imi spunea mereu ca fiecare are o morala si ca e de invatat cate ceva din orice. Apoi mi-am adus aminte de toate poeziile copilariei: Vine ploaia, Gospodina, Catelus cu paru cret, Zdreanta, Cutu-cutu, Iepuras dragalas, Pisicuta...apoi altele mai grele. Dar fiecare cu morala.