sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Dezamagire si teama de a nu ceda

Ma gandesc din ce in ce mai mult ce este de facut in momentul in care, mai ales in perioada asta de criza, esti super dezamagita profesional. Ar fi ok, doar din dorinta de a-ti schimba jobul, sa accepti orice oferta cu gandul ca va fi mai bine? Romania pare a fi din ce in ce cu mai putine sperante, iar acolo unde inca mai ai ce fura lumea isi da coate si te calca in picioare. Am avut marea surpriza insa sa constat ca exista locuri si mai naspa decat cel in care ma aflu. Doar pentru ca ai o afacere si esti in postura de angajator, iti poti permite luxul sa chemi oameni care spera la un job mai bun, la un interviu doar asa "for fun", iar apoi sa-ti spuna ca atat cat vrei tu sa castigi e prea mult pentru ceea ce pot ei oferi si ca oricum cat castigi e destul de mult si ca ar trebui sa nu-ti mai cauti pt ca oricum castigi foarte bine. Nu stiu cum pot argumenta in felul acesta si cine le confera acest drept. De parca ei ar putea trai cu 15-20mil (cum vi se pare putin cat castigati acum???).
Apoi vii la munca si te faci ca nimic nu s-a intamplat, ceea ce gasesti este parca si mai rau, iar "sefa" urla ca disperata si iti da o noua sarcina de serviciu obligatorie, pe care trebuie sa o executi acum, in secunda urmatoare alta care tot acum trebuie rezolvata si inca vreo 2-3 tot acum si "hai faceti ceva" ca altfel "cum voi nu va faceti treaba si eu nu am sa pot sa va dau salariile" si imediat apoi penalizeaza un coleg. Este incredibil si de nesuportat la un moment dat, iar colegii iti spun sa treci si peste asta. De parca s-ar putea asa... cu usurinta.
Dupa o zi ca asta, si cam toate in ultima perioada arata la fel, abia astepti sa ajungi acasa.
Si cand te bucuri ca la ora 5 fix spargi usa biroului, dupa ce te-ai chinuit sa te trezesti cu noaptea in cap pentru a fi la 8 la munca, ca abia pe la 10 sa te apuci de munca cu spor, na ca mai vine una...
De maine, adica vineri ca nu putem incepe si noi ca oamenii de luni, programul nostru nu mai e de la 8 la 5 ci iarasi de la 9 la 6. Sincer abia ma obisnuisem si eu cu programul si ma gandeam ca o sa vina timpul frumos si o sa pot face si eu ceva cu ora aia libera, si iata ca iar ajung in punctul mort. Iar ajung la 7 acasa obosita moarta, plina de draci si nemultumita... this is life :(((

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu