E week-end si sunt ok, acasica la mine (la parinti), cu Pufiku meu si mamitza mea. Miroase a cald, a mancarica buna, a iubire si intelegere. Vin aproape in fiecare week-end acasa la parinti si atunci cand sunt "putin cu capu" :) fac un lucru care imi place la nebunie. Cred ca nu as putea niciodata sa uit acest sentiment, este cel mai sfant lucru pe care il am: ma cuibaresc in baratele mamei mele exat asa cum faceam cand eram mica. In patul ei (patul copilariei) ma fac mica mica la sanul ei, iar ea ma mangaie si imi vorbeste duios cu acel glas pe care iti doresti sa il auzi toata viata. Nu se compara cu nimic. Iar tati este cel care imi da putere sa lupt, un pupic de la el si totul trece :)). Urmeaza a treia incarcare pozitiva Pufikul meu, cainele cel mai iubit si cel mai destept. Un pic de joaca, un nasuc rece, o privire dulcica cersetoare cu ochii lui cafenii si simt cum zambetul imi revine. Dupa cateva gimbuslucuri facute cu Pufi, o imbratisare de la mami si un pupic de la tata, intru in camera mea cu parchet alb si tapet mov si ma simt minunat. Mai este zapada super alba, curata si stralucitoare din curte unde este si Fetita (lupoaica luata anul trecut de pe strada). O joaca zdravana si cu ea care se lasa cu nas rosu, obraji reci si maini inghetate. o discutie lunga cu pritena mea si somnic bun pana maine dimineata. Pozele si persoanele cele mai dragi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu