Zambiti va rog

2012-01-23T19:16:00.001-08:00

hey am revenit:))

Poveste

2011-02-02T01:22:00.000-08:00

Povestea mea şi a lui - iubirea din copilărie, prietenie pe viaţă

Povestea aceasta mi-ar plăcea să curgă lin şi cei ce vor avea răbdare să o citească să îşi poată imagina fiecare moment descris.

De micuţă mi-am dorit un prinţ pe un cal alb, un băiat care să mă iubească enorm, să formăm împreună familia minunată, să avem un băieţel şi apoi o fetiţă.

Iubesc copii enorm (ca un hobby de aproape 10 ani fac petreceri pentru ei), sunt o fire veselă şi iubăreaţă, însă până la această vârstă (28 ani) încă nu mi-am întemeiat familia dorită. Nu ştiu de ce, unde s-a rupt acel ceva şi unde m-am pierdut în visul meu. Simt uneori că sunt o femeie neîmplinită şi sufletul meu este “puţin gol”. Din exterior nu se vede pentru că îmi place să sclipesc, să mă lupt şi să zâmbesc mult.

Povestea porneşte undeva într-o zonă de munte, la ţară la bunici, la o vârstă la care totul este minunat. Ca în fiecare an, vacanţa de vară sau de iarnă o petreceam la bunici. Era perioada cea mai aşteptată, mai ales că îmi plăcea viaţa la ţară în aceste perioade datorită tuturor prietenilor care se aciuiau şi ei la bunici. Era frumos pentru că “veneau fetele de la Bucureşti” şi începeau distracţiile care ţineau până dimineaţă pe uliţă şi apoi iar distracţii ziua cu vitele la păscut, la râu, la bar şi tot aşa…parcă nici nu mai dormeam.

O iarnă superbă, cu flori la geam şi enorm de multă zăpadă. În vară “mă împrietenisem” cu un băiat. Nu eram prea încântată de el, parcă prea exagera în unele chestii. În acea iarnă superbă nu vroiam decât să mă distrez, numai că trebuia să se întâmple lucruri neaşteptate.

Seara de colinde şi un Moş Crăciun cu o voce tânără. De cum am auzit acea voce nu am făcut decât să mă întreb oare cine este Moşul? Aproape toată seara de colind nu am reuşit decât să îi aud vocea, iar când traistele erau pline ne-am hotărât să ne oprim la un vin fiert. Mă rugam la Doamne Doamne să vină şi Moşu’ şi… a venit… la un vin fiert J. În momentul în care şi-a descoperit faţa, am simţit că mă topesc, am simţit fluturi în stomac, şi parcă ardeam de nerabdare să facem cunoştinţă. El de la masa lui se uita mereu către mine, eu de la masa mea nu îmi puteam lua ochii de la el, însă nu se găsea nimeni care să ne prezinte. Şi pentru a fi totul o povară, prietenul meu se cam cherchelise şi observase licărul din ochişorii mei. Îşi dădea seama că atenţia mea este direcţionată către altcineva, nicidecum către el.

- Afară ninge aşa frumos, hai să facem o horă mare în faţa barului, se aude o voce.

Cu toţii am fost de acord, iar spre ieşire un prilej de a mă intersecta cu Moşu’. În horă, prietenul meu cherchelit deja bine, a început scandalul, în câteva secunde m-a smucit din mulţime, cu nervii întinşi la maxim, dorind să afle ce se întâmplă cu mine.

Moment în care Moşu’ a intrat în scenă şi m-a salvat…mi s-a părut că era Făt Frumos salvându-mă din mâinile bestiei. Am plecat spre casă fericită şi la braţul lui. Nu îmi păsa cine este şi de unde vine, aveam încredere. Ne-am oprit pe un pod, am facut cunoştinţă, ne-am uitat la stele, ne-am pus dorinţe, şi ne-am plimbat mult. Eram fericită, fericită mult. Am mers în acea seară la el acasă, în vârful dealului. Parcă începusem să mă tem… ce caut eu aici la ora asta, dacă îmi va face ceva rău, cum am să scap de aici, de el. Am ajuns în camera lui, unde focul ardea în sobă, era cald şi mirosea plăcut, însă el a citit teama din ochii mei.

- Adi, eşti cea mai deosebită persoană pe care am cunoscut-o, nu-ţi fie teamă, nu am să-ţi fac rău. Am greşit faţă de alte fete până acum.

Cu cruciuliţa de la gât în mână mi-a zis:

- Îţi promit că niciodată nu am să te fac să suferi. Crezi în dragoste la prima vedere? Am senzaţia că te cunosc de o viaţă şi că te iubesc tot de atunci.

M-a strâns tare în braţe şi m-a sărutat – aveam gol în stomac - apoi m-a lăsat să respir şi m-a eliberat pentru a nu înţelege eu că mă forţează la ceva. Am stat ore la vorbă. Am ajuns acasă visând ca sunt tot lângă el. Abia aşteptam să îl văd a doua zi. Ne dădusem întâlnire pe pod. Şi a venit, şi a urmat o iarnă de vis cu sărutări calde şi îmbrăţişări ocrotitoare. Când am plecat de la ţară în acea iarnă, am simţit că mor de durere, nici nu mă închipuiam rezistând până la vară, când ne vom reîntâlni. Însă ajunsă în Bucureşti au urmat scrisori interminabile, telefoane la miezul nopţii şi nu oricum ci prin centrală trebuia să cer cu el. Îmi era teamă să nu răspundă părinţii lui, însă de fiecare dată telepatia noastră nu dădea greş. În fiecare vară şi iarnă ne iubeam enorm, o iubire inocentă fără a ne face să suferim sau a ne forţa cu ceva. Când ne despărţeam, scrisorile şi telefoanele nu încetau. Dacă treceau 2 săptămâni fără a primi o scrisoare de la el îmi doream să dorm lângă cutia poştală.

Aproape 3 ani de iubire, o iubire inocentă, nu ne saturam unul de ochii celuilalt, de vorbele frumoase şi de visele împărtăşite. El îşi dorea să facă teologia, eu să devin jurnalist sau actor. El mai mare cu un an decât mine, însă mult mai matur şi mai responsabil, eu o copilă alintată.

Aveam aproape 18 ani şi nu mai vroiam să continuam doar aşa. Îmi era prea mereu dor de el. Eu însă nu puteam să vin la “coada vacii” cu toate că avea o casă mare, cochetă şi fără prea multe animale în jur, era o familie înstărită, însă nu mă închipuiam venind din Bucureşti la ţară, parcă nu puteam să fac acest sacrificiu. El nu vroia în Bucureşti, i se părea prea mult. Am încercat de câteva ori să îl aduc, însă fără rezultate. Mă durea sufletul şi nu ştiam de ce.

A mai trecut ceva timp, ne-am scris în continuare însă parcă nu mai vroiam să continui aşa. Am făcut majoratul şi m-am trezit în mijlocul petrecerii cu o persoană pe care o cunoscusem de ceva timp în Bucureşti şi m-am bucurat când l-am văzut cu buchetul de flori în mână la ziua mea. M-am reîntâlnit cu băiatul blond ce imi zicea “bufniţa” din întâmplare şi tot din întâmplare am început să ieşim împreună. Şi a început să îmi placă. Am acceptat să ieşim tot mai des împreună, iar apoi relaţia noastră a devenit chiar serioasă, şi azi suntem împreună.

Imediat ce am avut curajul l-am anunţat pe Făt Frumos, pe Moşu’…am suferit amandoi cumplit, însă am zis că e mai bine aşa decât să suferim mai târziu şi mai rău. Existau momente când mă gândeam la el şi când mi se facea dor, din teancul de scrisori alegeam să citesc câteva şi mă uimea mereu iubirea aceea inocentă şi incredibil de adevărată. Apoi mă trezeam la realitate şi îmi dădeam seama că acum iubesc pe altcineva. Mă mai suna rareori să mă întrebe ce fac, dacă sunt ok. Am trecut prin clipe grele cu iubitul meu actual şi cine credeţi că m-a ajutat să trec peste şi să merg înainte, să lupt: Făt Frumos. M-a ajutat necondiţionat şi în timp ce eu sufeream pentru cel din Bucureşti, simţeam cum el suferă din cauza mea. Am plecat la ţară pentru câteva zile, iar el m-a susţinut fără să îmi ceară nimic în schimb. Simţeam cum se mulţumeşte doar pentru că mă lua în braţe pentru a mă încuraja. Îi simţeam iubirea şi mă simţeam incredibil de protejată.

Au trecut 8 ani între timp - eu mi-am continuat relaţia în Bucureşti, el a plecat la oraş în Vâlcea. M-a sunat, după aproape 6 ani, într-o seară:

- Adi, eu mă însor. Ce zici o să fie ok? Tu, ce faci?

Parcă îmi venea totuşi să plâng, dar m-am bucurat că este ok.

- Este minunat ce îmi spui, să fii super fericit! Sunt sigură că ai făcut cea mai buna alegere şi să mă suni când o să ai un bebe, un băieţel.

În toţi aceşti ani practic uneori aveam feelinguri. Parcă ceva se întâmpla uneori, îl visam dacă i se întâmpla ceva rău sau ceva bun şi imediat aflam veşti despre el.

Acum 2 ani bunicul meu a murit. Cu o zi înainte să îl înmormântăm, cum sunt datinile la ţară, cineva a venit cu o botelcuţă de ţuică la mine, să beau pentru că: - Maine are nunta şi botezul………..Făt Frumos! Am simţit…durere. În ziua în care eu îmi înmormântam bunicul el se însura şi făcea şi botezul: avea un băieţel. De ce nu mi-a spus??? Însă durerea mea era alta, îmi pierdusem bunicul şi nu vroiam să mai ştiu altceva. Între timp, după aceste veşti l-am visat. Nu întelegeam ce se întâmplă cu el. Îmi era puţin teamă, însă îmi făceam de treabă să uit.

La parastasul de 6 luni al bunicului meu l-am reîntâlnit pe fratele lui şi nu îmi venea să cred cât de mult îi seamănă. Dar mai mult nu mi-a venit să cred ce îmi auzeau urechile. Băieţelul lui era grav bolnav. La numai câteva luni de la naştere au aflat că suferă de o boala cruntă: amiotrofie spinală - Werding Hoffman, o boală foarte rară, care nu are vindecare şi tratament în România .

A fost un şoc, nu ştiam cu ce să ajut, îmi era teamă să sun. L-am sunat, însă suferinţa lui era prea mare pentru detalii şi pentru a cere ajutor în continuare.

L-am mai visat, iar de fiecare dată toată ziua nu ştiam cum să fac sa aflu ce face. Nu aflam nimic de bebe şi nici de el. Nu puteam să sun de frică să nu aflu ce era mai rău.

De curând am aflat că bebe este ok atât cât se poate pentru boala lui, însă grav este el şi tatăl lui. Iaraşi a intervenit teama de a-l suna. Dupa 3 săptămâni de frământări m-am trezit cu un mesaj “Bună ce faci, eşti ok? Luci sunt de la vl”. Mi-am făcut curaj şi l-am sunat. Am vorbit mult, el suferă enorm - divorţează şi din cauza şocurilor primite în ultimii 2 ani s-a şi îmbolnăvit. Ne-am încurajat reciproc.

Între timp tatăl lui a murit, el a divorţat şi s-a mutat în Bucureşti.

Dar aici să se termine povestea? Mi-aş dori enorm să ne ajutăm şi să ne susţinem ca cei mai buni amici pe viitor şi să putem vorbi mereu. Mai ales că acum este în Bucreşti. Se poate? Mi-aş dori enorm să fie acel prieten de suflet, şi mâine dacă mă voi mărita şi el îşi va relua viaţa să ne putem suna la 2 noaptea pentru a ne ajuta, să putem pleca unul către celălalt fără întrebări şi reproşuri din partea celor care ne sunt alături. Să-l ajut cu tot ce pot pentru ca Sebi, băieţelul lui, să fie cel mai minunat şi mai sănătos copil de acum mult timp înainte. Să ne putem ajuta reciproc fără niciun interes. Fără teama de a ridica alte întrebări din partea celor din jurul nostru. Se poate? Eu cred ca DA! Pentru că totul a fost mult prea sincer şi adevarat între noi. Avem nevoie de curaj, AMÂNDOI!

"Adevărata prietenie nu constă în numărul de prieteni, ci în devotamentul şi valoarea lor!"- Ben Johnson

mi a placut

2011-01-21T15:35:00.000-08:00

e dimineata...in alta viata'. Sa aveti lumina dincolo de ceturi, zambete dincolo de griji, dragoste!....Nu uitati sa traiti si astazi!

Un zambet, o lume mai frumoasa! - va rog sa ii ajutam pe copii de la Matei Bals

2010-12-09T02:49:00.001-08:00

Pentru ca vine Craciunul, colega si prietena mea Simona Voicu s-a gandit sa fac o bobuna.

Iata scrisoare ei, a actiunii la care s-a gandit.

Va rog, dati mai departe. Va multumesc pentru sprijin!!!

Zambetul copiilor ne face viata mai frumoasa.

Cu totii pretuim zambetul lor, si e minunat sa descoperim oameni dedicati care se straduiesc mereu sa-i faca sa zambeasca.

Sunt sigura ca exista multi astfel de oameni, pentru care zambetul si sanatatea copiilor sunt zi de zi un scop, dar imi doresc sa va vorbesc despre un caz anume: personalul sectiei de boli infectioase de la Spitalul Matei Bals.

In luna mai a acestui an, la doar zece zile dupa ce am nascut o fetita, am fost internate de urgenta la spitalul Matei Bals, cu o infectie contractata din maternitate.

Acolo, am avut parte de o experienta deosebita pe care nu o voi uita niciodata.

Personalul de acolo, de la infirmiera la doamna conferentiar - seful sectiei, ne-a oferit nu doar ingrijirea medicala adecvata, dar si un sprijin moral deosebit. De fapt, lucruri normale intr-o alta societate.

In zece zile fetita mea era sanatoasa. Dar nu despre noi vreau sa va vorbesc, ci despre acesti oameni minunati, care stiu sa daruiasca un zambet tuturor copiilor.

Recunoscatoare, am vrut sa-i rasplatesc pentru grija lor. Avand o firma de organizare evenimente pentru copii, m-am oferit sa le fac un dar pentru copiii dansilor. Aici am avut parte de o surpriza; acesti oameni minunati si pasionati de copii mi-au zis ca, daca vreau sa fac ceva, sa fac pentru copiii internati, sa le pregatesc o surpriza de Craciun.

De ce sunt surprinsa? Cred ca stiti cu totii, sau ati trecut prin astfel de experiente.

De multe ori, pentru serviciile medicale a trebuit sa platesc, sa ofer o «atentie». Acesti oameni au refuzat acest fel romanesc de rasplata. Rasplata muncii lor sunt zambetele si sanatatea micutilor.

Mi-am promis atunci sa le raman alaturi, pe cat imi va sta in putinta.

De aceea, in data de 17 decembrie, vom incerca sa daruim la randul nostru copiilor de acolo un zambet si o amintire: programe de animatie pentru copii, cu personaje de poveste, si, bineinteles, Mos Craciun, care le va oferi cadouri.

Cu toate acestea, mi se pare prea putin, asa ca i-am intrebat cu ce ii mai pot ajuta, si am primit o lista cu necesitati.

Va rog, daca se poate, sa incercam sa-i ajutam, si poate asa, avand alaturi astfel de oameni, o sa incercam sa aducem un zambet tuturor copiilor si nu numai, un drum mai usor, mai insorit.

Va rog sa-mi comunicati daca exista produse din lista de mai jos pe care le puteti dona si sa incercam impreuna sa luam legatura cu spitalul.

Pentru sectia HIV

* sunt 4 copii pentru care spitalul este «acasa», fiind abandonati (un baietel de 2 ani, doi baietei de un an si un nou-nascut) si erau in discutii pentru primirea altor doi sugari abandonati; pentru ei - hainute si jucarii
* 4-5 copii mai mari; pentru ei - fructe (mere, banane eventual mandarine)
* tot pentru copiii mai mari voi incerca sa obtin carti, carticele de colorat

Pentru sectia de boli infectioase:

* cea mai arzatoare problema o reprezinta branulele de calitate (pentru copii e un chin, in special pentru cei mici, sa le gasesti vena, iar apoi branula sa se blocheze si sa o iei de la capat). Doctorii au spus ca cele mai bune ar fi cele de la Brown, dar nu am aflat inca tipul branulelor; voi reveni curand cu detalii
* sterilizator de biberoane
* pentru noua sectie de boli infectioase, recent modernizata, ar fi nevoie de dozatoare de sapun si solutie dezinfectanta (cele care se monteaza deasupra chiuvetei), precum si de jaluzele (aici trebuie mers la fata locului)
* mese mobile, care se pot monta deasupra patului

Daca exista cineva interesat sa ma ajute, nu ezitati sa ma contactati la tel. 0721.097.076 sau 0757.088.199.

Va multumesc din suflet pentru sprijin!

Promite-ti tie!

2010-09-10T06:31:00.000-07:00

Să fii puternic ca nimic să nu influenţeze pacea minţii tale! Să vorbeşti despre sănătate, fericire şi prosperitate cu fiecare persoană cu care te întâlneşti!

Să faci ca toţi prietenii tăi să simtă ca există ceva înăuntrul lor!

Să vezi numai ce este bun în toate şi fă ca optimismul tău să devină realitate!

Să gândeşti numai la ce este cel mai bine, să munceşti numai pentru ce este mai bun şi să te aştepţi numai la ce este cel mai bine!

Să fii la fel de entuziasmat de succesul altora, aşa cum eşti de succesul tău!

Să uiţi greşelile trecutului şi să te concentrezi pe realizări măreţe în viitor!

Poartă cu tine tot timpul încântarea şi bucuria şi dăruieşte un zâmbet oricărei forme de viaţă cu care te întâlneşti!

Să acorzi atât de mult timp pentru dezvoltarea ta personală încât să nu mai ai timp să îi critici pe alţii!

Să fii măreţ în faţa grijilor, plin de noblete în faţa furiei, foarte puternic în faţa fricilor şi atât de fericit încât să nu permiţi existenţa problemelor!

Să gândeşti de bine despre tine şi să comunici acest lucru întregii lumi, nu în gura mare ci prin fapte măreţe şi tăcere plină de demnitate!

Să trăieşti în credinţa ca întreaga lume este de partea ta, atât timp cât tu eşti sincer faţă de ceea ce este cel mai bun în tine!

2010-09-02T00:35:00.000-07:00

un popor trist

2010-08-24T05:11:00.000-07:00

Sunt trista si dezamagita....eu cea care indeamna zambiti va rog :(.
Zambiti oricum pt ca maine s-ar putea sa fiti tristi, dazamagiti si uimiti...ca apoi sa aveti putere sa zambiti cu toti dintii...
Oricum suntem un popor trist.
E trist ce se intampla in jurul nostru: de la cazuri grave precum cel de la Giulesti pana la lucruri minore care te fac sa iti piara zambetul.
Saptamana trecuta mi s-a intamplat un lucru uluitor: mergand linistita pe o straduta pe care o strabat zilnic aproape de 4 ani, la ora 1 in amiaza mare, un tip destul de normal ai zice la prima vedere mi-a ridicat pur si simplu rochia in cap de la spate si m-a apucat de fund atat de tare incat am crezut ca am sa zbier de durere. Un maniac...nu am cuvinte sa comentez.
Apoi zi dupa zi evenimetele au curs cu tristete. Ma uit in jurul meu pe strada, in parc (de 2 saptamani zilnic imi iau portia de citit in parc), in mijloacele de transport si vad oameni tristi rau, aproape plangand.
Clar suntem un popor trist.
Da nu-i nimic ma fac eu mare si am sa rad mereu :)

mmmmm

2010-08-11T04:47:00.000-07:00

iar m-am luat cu ale vietii si am uitat ca aici iti poti elibera nervii si stresul si poti impartasi vise si placeri...
Am fost in concediu 3 saptamani de liniste odihna si soare si mare si plimbari, ce bine e sa nu faci nimic decat ceea ce vrei :)
Acum la munca...yaccccc....dar nu-i nimic scap eu si de locul asta oribil

...

2010-04-10T04:10:00.000-07:00

Cand esti trist nimic nu-ti mai convine, cand esti fericit toata lumea este a ta.
In ultima perioada nu pot zice ca am fost mai mult trista sau mai mult fericita. Cred ca am fost nervoasa, ocupata, stresata si obosita, apoi am ras m-am bucurat si m-am odihnit.
Nu am mai scris demult aici, nu stiu daca din lipsa de timp sau de chef. Cert este ca nu prea mi-a mai pasat de multe. Am o perioada ciudata. As vrea sa fac multe, iar apoi as vrea sa renunt. S-au intamplat lucruri frumoase intre timp, dar si lucruri urate.
Voi avea mult mai multa incredre in Dumnezeu si vreau sa merg mai mult "in vizita, acasa" la El.
A fost Pastele, sper ca ati petrecut frumos. Eu m-am odihnit, nimic special.
Apoi inapoi la munca. Trist la munca si lucruri de care nu sunt incantata deloc, dar trecem....
Pe 8 dimineata s-a intamplat ceva minunat: a nascut Alex o fetita minunata brunetica, ochii marisori, cu par mult :) cu o gurita micuta...un inger. O astept si pa Cata sa nasca si o sa urmeze plimbari cu 2 bebei, fetite amandoua, 2 mama fericite si alte 2 prietene wow 6 fete la plimbare :))))
Astept caldurica de zi cu zi si rasul copiilor, poate unpicut mai tarziu un loc nou de munca si apoi lucrurile se aseaza de la sine, sper...

Tip-til printre vise

2010-03-18T12:09:00.000-07:00

Aproape 4 ani petrecuti impreuna, un trio super.
Ne-am distrat impreuna, uneori am fost triste, ne-am impartasit probleme de tot felul, am fost alaturi mereu, uneori poate am dezamagit, alteori poate am uimit. Am petrecu zilnic 8 ore, iar uneori mai bine de 10. In ultimul an cu Alex am venit dimineata la munca cu buburuza ei, am plecat seara impreuna acasa tot cu buburuza. Cu Ina am avut mereu de impartasit tot ce am pe suflet, iar increderea si curajul de multe ori ea mi le-a dat. Prietene pe cinste. Timpul a trecut, iar noi am "imbatranit" :). Alex, cea care pana mai anul trecut in vara trebuia sa se distreze la maxim, casatorita fiind, nici nu se punea in discutia venirea in sanul familiei a unui ingeras. Pentru Ina la un moment dat au exitat adevarate probleme, insa prin inteligenta si maturitatea ei le-a trecut. Acum Alex mai are doar maxim 2 saptamani si va naste un ingeras, o fetita:Ema. Ina isi face planuri pana in vara, iar eu...eu mai astept putin, cred, si urmez. Mi-as dori din suflet ca maine sa stiu ca voi avea un bebe, insa sunt lucruri in viata pe care chiar daca vrei sa le stabilesti parca simti ca nu ar fi ok in unele imprejurari. Sunt vise ce pot deveni realitate, daca iti doresti cu adevarat! Poate nu iti doresti, insa daca ti se intampla iti dai seama ca este cel mai frumos lucru care ti se putea intampla. Profesional: impreuna am trecut prin multe. In 4 ani am muncit impreuna chiar si pana la 2 dimineata si Doamne ce frumos mai era. Nu intr-un loc minunat, insa am ramas impreuna 4 ani si poate va mai trece o perioada in acelasi loc, dar in duo pentru ca Alex are unpicut de treaba (Ema) si munca poate continua impreuna cu proiecte ce le vom face poate impreuna :). Si acesta e un vis, un vis al nostru si pentru noi: un decosieco.ro pentru Ina, o trupa de teatru pentru mine si poate un restaurant super pentru Alex. Ma apuc de scris texte si vand (spectacole, spatii publicitare pentru proiecte de suflet), muncesc pentru viitor, Ina se apuca de proiecte serioase :) cum ar fi o nunta si un copil si face ce ii place, lucruri frumoase: picteaza, mananca sanatos, gandeste proiecte frumoase si le pune pe picioare, Alex o creste pe Ema si o plimba in locuri frumose si apoi se apuca si ea de munca :) Trio va ramane prietene vom fi si ne bucuram mereu impreuna de orice si "barfim" despre orice.
Tip-til usor usor, visele devin in mod sigur realitate si prietenia ramane. Ne urmam una pe alta si sper ca lucrurile se se ia una de la alta :)

Baba Dochia cu soare

2010-03-07T03:55:00.000-08:00

Ieri, ieri a fost urat afara ... Chiar daca cerul a cernit cativa fulgi de nea, unii mari, altii mici, a fost innorat si ploios, mohorat cerul si parca trist. M-am trezit tarziu, nu foarte, dar parca vroiam sa ma trezesc dimineata sa nu pierd week-endul, zilele mele libere si dragi, mai ales ca nu am avut nimic stabilit...adica un spectacol ceva, munca. Mi-am facut cafeaua la ibric, pentru ca ador mirosul de cafea, un pic de lapte in cafea :), am dat drumu la masina de spalat (imi plce tare mult mirosul din casa dupa ce speli) si m-am cuibarit in fotoliu cu paturica mea albastra pe picioare, asa ca sa nu-mi inghete :) . Apoi mi-am zis: hmmm azi parca e baba mea, ce urat e afara! de ce oare, eu nu sunt asa, sunt vesela, imi place sa fiu vesela si anul acesta vreau sa fie totusi unul bun pentru mine. pana la sfarsitul anului vreau sa fac lucruri frumoase. nu se poate, cred ca e o greseala :( Nu mi-am data seama ca defapt ieri a fost 6 si nu 7, iar baba mea am stabilit-o pe 7.
Azi acasica la parinti, dimineata cand am vazut soarele, pe Pufiku meu trezindu-ma cu pupic pe nas si pe Fetita mea in curte (cred ca o sa faca copii mici) am zis, azi e 7 azi e baba mea si e soare e frumos, asa sunt eu, asa trebuie sa fiu...stralucitoare

Decosieco

2010-03-04T10:55:00.000-08:00

Eiii uite ca dupa o zi plina de griji si tristete ceva minunat mi-a inveselit seara, priviti de va minunati si zambiti ca este ceva valoros, facut din inima de oameni minunati: http://www.decosieco.ro/
Multa munca in spate cu siguranta, probabil nervi si nesomn, oameni talentati si profi, si iarasi munca multa si stres :), insa culoarea si tineretea, avantul si increderea, investitia si lucrurile frumoase se vad, se vor vedea si rezultate minunate vor veni super curand, sunt sigura.
Sper ca si eu in curand sa fac parte intens din acest proiect, sa aduc ganduri bune si frumoase, zambete si bucurii...si banuti :) gramajoare, gramajoare de incredere, profesionalism si iubire pentru frumos si decosieco.... pup echipa si spor si zambete :)

Masina mea, masina mea

2010-02-26T08:44:00.000-08:00

De ce ti-e frica, de aia nu scapi

2010-02-23T06:51:00.000-08:00

Ehhh, cum scriam eu sambata ca m-am simtit mai bine, uite-ma sambata noaptea ca imi venea sa chem salvarea. Norocul meu ca pe zi am plecat la parinti, si in miezul noptii am trezit toata casa: cu mama, cu tata, cu sora, si chiar saracu Pufy se uita la mine ca la masini straine. Si cum ma enerva pe mine nasu meu infundat si rosu si ranit de atat sters, ia te uita cum m-am trezit cu o portie de cartofi cu otet (sau spirt ca nici nu mai stiu), impachetati frumos in carpa, apoi cu funda frumos aranjata la cap, prinsi la gat, yeahhh si cu o frectie pe tot corpu, dureroasa de altfel.
Simteam ca iau foc (flacari, ard in flacari pentru tine stii prea bine) si ca o sa mor (ridica-ma la cer, sa vina ingerii sa ma ridice la cer). Am zis ca nu mai vine dimineata. Duminica m-am simtit binisor, unde nu mai pui ca m-am dus chiar la un eveniment pe care l-am confirmat, de vreo 2 ore, si dai si munceste cu vreo 10 prichindei pe cap si picteaza-i si fa-le baloane si joaca-te cu ei. Cred ca asta mi-a pus capac, ca duminica noaptea iar m-a luat, de luni dimineata nici nu am putut sa ridic capul dupa perna. Cred ca pe Rodi au apucat-o niste nervi, ca nu s-a putut abtine sa nu imi trimita mail (Draga mea, stiu ca atunci cand lipsesti te simti rau. Nu te-am banuit niciodata ca nu ar fi asa, dar te rog fa ceva. Daca starea ta iti afecteaza calitatea vietii si serviciul trebuie sa faci ceva. Mergi la medic, incearca sa iti cresti imunitatea, nu stiu ce, dar rezolva situatia asta. Nu este normal ca aproape lunar cand este mai mare nevoie de tine sa te imbolnavesti.) Eeee de parca bolii i-ai putea porunci: draga boala nu veni saptamana asta in vizita la mine ca nu am timp sa te rasfat si nici nu pot sa te servesc cu ceva, ca urmare te rog vino saptamana viitoare ca sunt mai libera. E hai ca asta e culmea. Va inchipuiti voi cum ar fi?
Luni am zis ca imi sare pieptu de durere si ochii din cap imi pocnesc. Nu a mai tinut nimic cu Nurofen sau Fervex asa ca am trecut pe antibiotice plus un pumnulet de pastile pe langa. Am o voce de vorba colegelor mele: zici ca ma milogesc :(. Si ca sa nu fiu egoista si sa pastrez numai pentru mine i-am facut un cadou, martisor, prietenului meu: a racit si el gravvv, asa ca suntem doua bombe cu ceas in casa, nu stii care sa mearga sa faca un ceai sa care sa faca ceva de mancare, sau care pe care sa schimbe cand transpira.
Oare mai puteam lipsi si marti de la munca. In niciun caz. Asa ca azi la munca, nu conteaza ca-mi este rau de nu pot sta pe picioare, sau in fund la birou. Iar ea, Rodi, nervoasa si suparata foc pe mine :). Lasa ca trece si asta.
Sper sa nu mai tina mult raceala asta, ca fir cu pir dispare tot. Plus ca vad vremea asta frumoasa si eu ametita de la pastile si cu dureri de toate cele, nu prea imi convine.

Racita rau :(((

2010-02-20T11:47:00.000-08:00

Nu stiu cum se intampla, dar racesc exact cand nu trebuie. Joi seara am simtit ca o sa racesc, ma durea gatul destul de rau. Am ajuns acasa...am zis sa fac o baita fierbinte, un ceai, o pastila pentru orice eventualitate si trece. Dupa ce am stat ceva timp in baie, parca eram molesita rau, au venit niste prieteni pe la noi, am facut niste paste, a venit si sorela mea, dar parca tot nu eram ok. Vroiam sa ajung cat mai curand in pat. Asa ca i-am lasat sa se distreze si tupp in pat cu plapuma pana peste urechi :)) asa cum imi place mie. A fost chip peste noapte sa nu ma vait incontinuu, parca luam foc. Si uite-ma pe mine dimineata, cea care se imbraca de zor cu temperatura si muci in nas pentru a merge la munca. Doar suntem in deadline si poate fac ceva azi, si chiar nu aveam chef de comentariile lu' Rodi. A fost chip sa rezist mai mult de 2 ore la munca??? Nu, nu, nu, nu mai puteam. Noroc cu Ina care a fost prompta si desigur ca o prietena adevarata i-a dat unui coleg masinuta ei si repejorrrr acasa. Simteam ca nu mai ajung. Vineri am dormit toata ziua, toata noaptea, nici nu am ridicat capul dupa perna. Nu stiu unde am bagat atata somn :)). Azi parca mai bine, insa cu dureri de oase in continuare si cre ca am facut si rani la nas. Daca nu suport ceva la raceala este nasul infundat si cu rani si cartofii pusi la gat (asta numai mama facea, insa cum vineri nu am fost acasa la parinti...am scapat de acest calvar, si am ramas doar cu narile usturandu-ma). Maine? Sper sa fiu ok, mai am si un spectacol de vreo 2 ore si cine stie cati copii pe capu meu. Vreau sa ma fac bine cat mai repede ca nu suport leneveala asta. Daca tot lenevesc macar sa fiu sanatoasa si sa lenevesc de timp liber - citind o carte, ascultand muzica buna, cu o cafea si o tigara arzand in scrumiera, nu asa cu dureri de tot felu.

Asa ca de Dragobete (sau Ziua Indragostitilor)

2010-02-10T05:13:00.000-08:00

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

Ocrotire

2010-02-10T04:39:00.000-08:00

Gandacelul
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!

Nu stiu de ce, dar azi mi-a venit in gand aceasta poezie. Apoi mi-am dat seama ca atunci cand eram mica pentru a putea invata poeziile mama imi spunea mereu ca fiecare are o morala si ca e de invatat cate ceva din orice. Apoi mi-am adus aminte de toate poeziile copilariei: Vine ploaia, Gospodina, Catelus cu paru cret, Zdreanta, Cutu-cutu, Iepuras dragalas, Pisicuta...apoi altele mai grele. Dar fiecare cu morala.

Munca??? Nu, visss

2010-02-09T04:46:00.003-08:00

Pai sunt la munca. Si ce fac si azi? Mai nimic...cu toate ca asa as vrea sa fac multe, dar nu aici. Aici totul e asa, nu stiu cum sa zic deoarece i-as putea zice in toate felurile rele.
Ce credeti ca s-a intamplat? Dupa ce de la inceputul anului tot urlu ca laptopu meu (cel mai vechi cre' ca din firma, ca na sunt om de vanzari ce imi trebuie mie) e varza si nu mai merge, azi buuuumm, a crapat. Sper sa mai gasesc ceva :((( si aveam vreo 3 mailuri in bara, nesalvate desigur, si munca frate nu gluma cu propuneri gandite cu creieri storciti cum si ce o fi mai bine sa accepte omu. Si cand colo bufff! Spun cui trebuie despre treaba aceasta sau urlu in zadar ca se pare ca nu s-a rezolvat niciodata nimic. Colega mea, cea firava si ruda cu ea de altfel, se uita la mine si spune "si eu ce sa fac". Fa ce tre sa faci in puii mei!!!
Pai auzi? Stiti vorba aia "ciment" sau mai nou "ismene, maioo" :P
As vrea sa miroasa a cirese, as vrea ca diseara sa merg in parc si sa ma bat cu zapada si sa fac ingerasi. As vre sa fac si eu un copil.
Un bebe mic si dragalas, sa semene cu tata. O petita :) sau un pitic :D nu stiu daca ar mai conta, un nume vedem noi impreuna (poate Romina ii va placea si lui, cel care va fi taticu).
Stiu poate ma credeti nebuna, dupa o relatie in care ma aflu si acum de 8 ani spun asa ceva??? Nu se stie niciodata, ne iubim dar ne si certam tare. Doamne Stie.
As vrea sa am bani in par si la nunta mea sa fiu desculta, cu o rochita alba de in, in aer liber cu verde mult si coronite de flori si ingerasi si fluturi...

Munca???

2010-02-09T04:46:00.001-08:00

Hmmm Proiecte pentru viitor

2010-02-04T06:30:00.001-08:00

Da avem proiecte si sper ca fiecare in parte sa ia amploare si sa fim mandri de ce se va intampla.
Aseara intr-o discutie cu tata ne-a venit idei stralucite, si parca am luat elan amandoi, trebuie sa le facem impreuna :))
Trebuie sa se aranjeze lucrurile si pe strada noastra. Si daca am putin noroc sunt sigura ca vine si un job care sa ma multumeasca si care pana punem afacerile pe picioare ma sustine.
Azi e soare, e caldut si imi place. Prin geamul de la birou razele soarelui mi-au incalzit toata ziua obrajii. Si stiti cum stau matele la caldura hahaha, asa am stat si eu.
Imi place cand simt ca vine primavara. Imi da o senzatie de bine, cu toate ca sunt meteo-dependenta si pe deasupra si astenica (cred ca am zis bine :P). Stiu sigur ca mai trebuie sa am putina rabdare cu primavara si apoi vine ceea ce imi place mie cel mai mult: vara. O sa miroasa o perioada a ghiocei, a verde, a muguri, a ploaie si apoi caldurica zi de zi.
Parca nu mai vreau sa ninga.
Tot azi m-am imbracat in Alba ca Zapada, unde credeti, la birouuuu (pentru ca mi-a venit costumul pentru petrecerea de maine de la gradi), le-am facut colegilor baloane modelabile si am pictat si manutele lor cu fluturasi frumosi si chiar Oompa Loompa (Alex) m-a lasat sa o pictez putin si pe fata.
Bebelina ei, promit ca va avea parte mereu de momente speciale din partea mea!

Si niste dogy

2010-02-03T05:50:00.000-08:00

Si dupa Alvin parca mai aveam chef de un film bun, pai ce floricelele care au ramas si limonada cu zahar si indeajuns lime ce fac cu ele....mai trebe un film bunut. Scotocesc prin laptop si dau de Snow & Buddies. Ufff o fi ceva frumusel, ia sa vedem, imi zisese mie ceva de multicel o prietena, ca merita vazut. Pai sa-l vedem si nu mi-a parut rau. Stii cum e - cand sufletelul tau este un Pufik (bichon) iti vine sa pui nasucul pe motinor si sa ramai acolo in speranta ca vei simti ceva umed :)

Veve dragi

2010-02-03T05:37:00.000-08:00

Pai....ce filme vedem noi in week-end. Cum as putea sa ma uit eu, o fetita firava si fricoasa :)) (pentru cei ce ma cunosc), la un film de groaza yeachhh. Nu, nu, nu... ne uitam la ceva dragut - desene animate hahaha si daca tot am aflat ca au aparut iubitele mele veverite am zis: "La asta ne uitam si nu vreau comentarii Alvin si veveritele 2009" yupiiii. Mai auzi - pai cum sa nu adori ochisorii aceia mov, albastri, maroniti, verzi si vocile acelea minunate. Nu stii pe cine sa adori mai repede pe Alvin, poate pe Simon sau pe Theodore sau pe cele trei minunatii care au aparut cu tunsorile acelea speciale. Offf daca as putea sa am asa ceva, real, acasa la mine. M-as distra seara de seara cu ele si le-as lasa sa doarma asa cum doarme Theodore.
Apropo mai am o veve speciala Inaki si stie ea de ce :)))

TOTUL E APROAPE GATA

2010-02-03T05:29:00.000-08:00

Deco Eco

Pai mai Inaki nu tre sa stie toata lumea....dau si eu mai departe :)))

Imi face placere sa va anunt lansarea unui nou site - www.decosieco.ro, care va fi primul site complet de ecologie si design din Romania.

Site-ul decosieco nu a fost inca lansat oficial, insa si-a anuntat aparitia pentru a ne obisnui cu ideea unui site de design, care va trata si problema ecologica. Portalul va cuprinde informatii despre ceea ce inseamna o viata de calitate, stilul de viata relaxat si pe deasupra ecologic si noutati din culisele impresionante ale designului. La realizarea site-ului va colabora un colectiv tanar, dar si personalitati recunoscute din domeniu.

Site-ul www.decosieco.ro va fi de fapt, un site de lifestyle al secolului 21, in care creatorii sai promit sa promoveze produsele romanesti si in care se vor regasi numai informatii calitative, la nivel inalt, pentru publicul doritor de frumos si de culturalizare.

Atitudine, dragoste, culoare, simt

2010-01-29T01:13:00.000-08:00

Relaxare totala

2010-01-28T06:35:00.001-08:00

Decizii 2010

2010-01-27T07:07:00.000-08:00

"Stimati colegi,

Anul acesta salariile exprimate in euro se vor raporta la un curs fix de 4lei/euro. Daca euro va continua sa scada sub aceasta valoare, se va stabili un alt curs de referinta.

[Se vor informa si colaboratorii, acolo unde este cazut despre aceasta decizie].

Deasemenea, nu se vor mai acorda in acest an beneficii sub forma bonurilor de masa.

Pentru ca beneficiile sa revina, va trebui ca toti angajatii companiei sa contribuie in mod eficient la dezvoltarea sa. Cu totii suntem responsabili de bunastarea companiei si in egala masura contribuim la resursele ei. Deoarece influenta unor posturi este mai greu de cuantificat s-a creat falsa impresie ca doar cativa oameni sunt responsabili cu veniturile, iar salariile si beneficiile apar oricum. Realitatea este ca toti, fara exceptie avem propria contributie la evolutia companiei. In vremurile mai bune, lipsa de performanta pe anumite posturi nu s-a simtit atat de mult, dar acum problemele care nu au fost rezolvate in timp incep sa se vada.

In situatia in care veti considera ca deciziile de mai sus, va influenteaza in mod negativ, nu doresc sa priviti ramanerea in aceasta echipa ca pe un sacrificiu personal, deoarece nu este cazul. Doresc sa muncim cu totii mai eficient, mai energic si optimist."

Nu au trecut 30 de minute de la primirea acestui e-mail.
Ca urmare daca tot de ceva timp discutam si spunem "vrei sa iti dau scris ca" m-am gandit sa le dau scris colegelor si prietenelor mele Inaki si Oompa Loompa
" Dragele mele,
Va dau scris, cu craionu' :), azi 27.01.2010, ca in cel putin 2 saptamani (preconizez saptamana 15-19 februarie) salariile noastre in mana vor suferi modificari. Vom primi mail de la sefa noastra ca situatia economca e "incrizata".
P.S.: Mai pot preconiza, insa nu stiu daca acum si in scris, ca in martie saptamana 22-26, ne va anunta sa mergem acasica.
P.S.S :)) : salariile (cele care vor mai fi) oricum nu le vom primi, ca si pana acum, la timp !!!
Dau cu subsemnatul
Aditza"

Cam asa decurge o zi la munca. Poti rade, poti plange, ideea e ca astfel de lucruri nu pot face decat sa te intareasca si sa iei decizii sub un dus cu apa rece.
Bine ca am primit si o veste buna: sorela mea s-a angajat, pentru ea in facultate fiind, este minunat :))!

Prietene

2010-01-23T13:28:00.000-08:00

Este un videoclip facut de perietena mea...frumusel. Eu, ea si verisoara mea :)))

Placut

2010-01-23T11:16:00.000-08:00

E week-end si sunt ok, acasica la mine (la parinti), cu Pufiku meu si mamitza mea. Miroase a cald, a mancarica buna, a iubire si intelegere. Vin aproape in fiecare week-end acasa la parinti si atunci cand sunt "putin cu capu" :) fac un lucru care imi place la nebunie. Cred ca nu as putea niciodata sa uit acest sentiment, este cel mai sfant lucru pe care il am: ma cuibaresc in baratele mamei mele exat asa cum faceam cand eram mica. In patul ei (patul copilariei) ma fac mica mica la sanul ei, iar ea ma mangaie si imi vorbeste duios cu acel glas pe care iti doresti sa il auzi toata viata. Nu se compara cu nimic. Iar tati este cel care imi da putere sa lupt, un pupic de la el si totul trece :)). Urmeaza a treia incarcare pozitiva Pufikul meu, cainele cel mai iubit si cel mai destept. Un pic de joaca, un nasuc rece, o privire dulcica cersetoare cu ochii lui cafenii si simt cum zambetul imi revine. Dupa cateva gimbuslucuri facute cu Pufi, o imbratisare de la mami si un pupic de la tata, intru in camera mea cu parchet alb si tapet mov si ma simt minunat. Mai este zapada super alba, curata si stralucitoare din curte unde este si Fetita (lupoaica luata anul trecut de pe strada). O joaca zdravana si cu ea care se lasa cu nas rosu, obraji reci si maini inghetate. o discutie lunga cu pritena mea si somnic bun pana maine dimineata. Pozele si persoanele cele mai dragi...

Dezamagire si teama de a nu ceda

2010-01-23T10:30:00.000-08:00

Ma gandesc din ce in ce mai mult ce este de facut in momentul in care, mai ales in perioada asta de criza, esti super dezamagita profesional. Ar fi ok, doar din dorinta de a-ti schimba jobul, sa accepti orice oferta cu gandul ca va fi mai bine? Romania pare a fi din ce in ce cu mai putine sperante, iar acolo unde inca mai ai ce fura lumea isi da coate si te calca in picioare. Am avut marea surpriza insa sa constat ca exista locuri si mai naspa decat cel in care ma aflu. Doar pentru ca ai o afacere si esti in postura de angajator, iti poti permite luxul sa chemi oameni care spera la un job mai bun, la un interviu doar asa "for fun", iar apoi sa-ti spuna ca atat cat vrei tu sa castigi e prea mult pentru ceea ce pot ei oferi si ca oricum cat castigi e destul de mult si ca ar trebui sa nu-ti mai cauti pt ca oricum castigi foarte bine. Nu stiu cum pot argumenta in felul acesta si cine le confera acest drept. De parca ei ar putea trai cu 15-20mil (cum vi se pare putin cat castigati acum???).
Apoi vii la munca si te faci ca nimic nu s-a intamplat, ceea ce gasesti este parca si mai rau, iar "sefa" urla ca disperata si iti da o noua sarcina de serviciu obligatorie, pe care trebuie sa o executi acum, in secunda urmatoare alta care tot acum trebuie rezolvata si inca vreo 2-3 tot acum si "hai faceti ceva" ca altfel "cum voi nu va faceti treaba si eu nu am sa pot sa va dau salariile" si imediat apoi penalizeaza un coleg. Este incredibil si de nesuportat la un moment dat, iar colegii iti spun sa treci si peste asta. De parca s-ar putea asa... cu usurinta.
Dupa o zi ca asta, si cam toate in ultima perioada arata la fel, abia astepti sa ajungi acasa.
Si cand te bucuri ca la ora 5 fix spargi usa biroului, dupa ce te-ai chinuit sa te trezesti cu noaptea in cap pentru a fi la 8 la munca, ca abia pe la 10 sa te apuci de munca cu spor, na ca mai vine una...
De maine, adica vineri ca nu putem incepe si noi ca oamenii de luni, programul nostru nu mai e de la 8 la 5 ci iarasi de la 9 la 6. Sincer abia ma obisnuisem si eu cu programul si ma gandeam ca o sa vina timpul frumos si o sa pot face si eu ceva cu ora aia libera, si iata ca iar ajung in punctul mort. Iar ajung la 7 acasa obosita moarta, plina de draci si nemultumita... this is life :(((

Yuppyyyy ninge si azi

2010-01-19T02:57:00.000-08:00

Ninge frumos, a nins toata noaptea si in continuare ninge. E frumos afara, e alb si e aerul acela care iti face bine cand il respiri. Azi voi merge pe jos spre casa va fi superrrr, o sa o iau pe Alex de brat si o sa am grija de ea si de bebelica, are un bebe in burtica, o petita care va fi foarte frumusica si cu o personalitate puternica, simt eu asta :))
Sper sa ninga si in noaptea asta si maine si inca vreo 2-3 zile sa ninga mult ca atunci cand eram copil. Pacat ca nu mai am sanie...oare mai vine mosu?

Offff

2010-01-18T03:28:00.000-08:00

M-am plicti rau la munca :(
Afara e inca frumos, ninge, alb, rece...dar pana cand? As vrea sa ninga mult, mult, mult.
Vreau sa se intample ceva, ceva frumos care sa imi aduca o bucurie...
Parca inca imi este foame, as manca ceva bun bun.
As vrea sa ajung acasa si sa fac sport. Apropo m-am apucat de sport - alerg, acum mai rar pentru ca e frig afara dar voi alerga zilnic sau aproape zilnic cand se va face mai caldut (am remarcat ca imi place tare mult sa alerg), fac bicicleta, abdomene si mai gasesc eu ceva, poate ceva pentru coloana mea care incepe sa ma doara tot mai des. Poate ar trebui sa imi schimb si bicicleta pt ca ma doare fundul :))), nu in fund ci pur si simplu oasele fundului :)))))
Offff vocea aia care nu o suport se aude din biroul alaturat - vocea mincinoasa. Sunt si fetele la ea in birou abia astept sa-mi spuna "noutatile". bune sau rele? Iar cea de-a doua voce masculina imi sparge timpanele remarc ca este foarte groasa, batraneasca si poruncitoare - ingrozitor de urata si daca o ascult cu atentie cred ca ea este cea care aduce raul.
Offf satula!

Eu si apoi

2010-01-14T00:45:00.000-08:00

As vrea sa ma analizez! Sa ma uit in oglinda si sa imi spun ce cred despre mine! Oare ma simt bine in pielea mea? As vrea sa schimb multe sau putine la mine? Poate ca incepand cu anul acesta as vrea sa fac unele scimbari cu mine, pentru mine si pentru cei care ma iubesc asa cum sunt si cum voi fi.
O scurta caracterizare -
imi place sa ma joc, imi place sa fiu copil pentru ca ei sunt mereu veseli si sinceri, zambesc si rad (ador oamenii care au mereu zambetul pe buze), îmi place sa am multi, multi prieteni iar pe cei adevarati incerc sa ii iubesc si sa ii inteleg in toate momentele lor fara sa ii judec si am aceeasi pretentie si de la ei, sunt energica, incredibil de ambitioasa, de incapatanare nu mai vorbim, vorbesc mult si tare, imi place galagia, lumina si lumea in jurul meu, imi place sa fiu creativa (nu stiu daca de multe ori imi reuseste in unele cazuri), imi place sa incerc tot ce este nou, parca nu imi place sa risc (inca nu sunt sigura dar de cele mai multe ori nu am riscat), sunt nerabdatoare si mereu in miscare, uneori neincrezatoare, nemultumita daca lucrurile nu se fac cum trebuie, urasc minciuna, ipocrizia si prostia, nu pot sa tac si urasc sa fiu jignita, banuita de neloialitate si nesinceritate, spun adevarul in fata chiar daca doare, nu imi doresc sa fac compromisuri, as vrea sa nu dezamagesc pe nimeni, in cazul in care gresesc sau sunt de vina pentru ceva anume recunosc si imi pare sincer rau ca am gresit, imi place sa dansez, imi place aerul, imi place sa visez, imi place caldura, culoare, natura, vara si marea este preferata mea, nu imi place sa fiu ingradita sau amenintata, nu imi plac locurile inchise si intunecate, am nevoie de incredere, iubire, atentie, tandrete si multa libertate, imi place albul si curatul, imi place sa calatoresc si imi doresc sa vizitez totul.
Si apoi imi doresc sa traiesc intr-o lume mai buna inconjurata de oameni mai frumosi si cu personalitati puternice si educate.

De smuls parul "pir cu fir"

2010-01-13T06:48:00.000-08:00

Mi-am promis ca o sa imi vars toti nervii aici, si ca nu mai vreau sa discut despre c.....t-ul asta de job al meu cu ale mele colege decat in cazuri extreme. M-am sturat pana la maxim, este o bataie de joc dusa pana iti vine sa iti iei gentuta si vorba noastra "merg sa imi iau niste tigari" si nu te mai intorci ever. Pai dupa 3 saptamani de concediu in care m-am relaxat total, nu am avut niciun stres, m-am distrat la maxim chiar cu personele dragi mie, am facut ce mi-am dorit, trebuie sa vin la programul acesta "minunat" pentru care au votat cu totii (reamintesc ca eu nu am fost de acord) de la 8 la 17:00, si stau sa o frec pentru ca toata lumea asteapta parca sa ramanem fara joburi, din cauza unor manageri ahtiati dupa bani. Chiar nu se mai poate fratica, e la limita bunului simt sa incerci sa faci ceva sa iti salvezi afacerea insa sefa noastra se pare ca e pusa sa ne faca sa muncim pe gratis insa firma sa ii mearga. Mare i-o fi surpriza cand nu o sa mai fiu. Nu imi doresc decat sa scap repede de aici si sper ca in piata asta in care sunt dati afara o gramada de oameni sa imi gasesc si eu ceva care sa imi placa si sa imi faca placere sa stau cu noii colegi, iar noii sefi sa fie unii super profi...atata vreau un job nou bun...va rooooggggg

Leapsa primita

2010-01-12T01:11:00.000-08:00

Pai mai pot comenta, primesc si raspund cu drag prietenei mele inaki si sper sa ii fac o surpriza!!! :)))
Pentru a intelege cat mai exact prima leapsa este a Inei si urmez eu

Asadar leapsa pentru piscu, ommpa, aditza si almanahe
Daca as fi
o lună: septembrie - iulie
o zi a săptămânii: vineri - sambata
o parte a zilei: dimineata - seara
o direcţie: viraj strans la dreapta - inainte
o planetă: pamantul - pamantul
un film: Coco Chanel - The Devil Wears Prada
un lichid: apa - vin rosu
o piatră: diamant - rubin
un tip de vreme: insorita - calduroasa
un instrument muzical: vioara - saxofon
o emoţie: bucuria - bucuria
un sunet: cascada - raset de bebelus
un element: apa - foc
un cântec: every you, ever me - Siempre me quedara
o carte: Uza interzisa - Taj mahal, o iubire nemuritoare
un scriitor: Beigbeder - dificil
un personaj de fictiune: - m-ai blocat
un oraş: salonic - Maldive (o insula)
o aromă: scortisoara - pepene galben
o culoare: albastru - rosu
un material: in - in
un cuvânt: univers - dragoste
o parte a corpului: talpile - buzele
o expresie a feţei: strambacioasa - suras
un personaj de desene animate: toate - toate
o formă geometrică: cerc - cerc
un număr: 1932 - 13
un mijloc de transport: bicicleta pliabila neagra - masina personala
o haină: fular - rochita

Momente placute

2010-01-12T00:53:00.000-08:00

Ehehe....La multi ani tuturor!
Gata s-a terminat si 2009, a venit si 2010, am inceput munca, de ieri :((. Intram in normal.
Nu prea am mai avut timp sa scriu cu atata distractie in concediu....
Pai va promiteam poze de la munte, iata-le, a fost super mai ales ca am tras si chiulul de la munca iar ca niciodata "sefa" a facut un pic crize :)))) ei si ce, eu m-am distrat tare, m-au durut toti muschii vreo 3 zile: am inotat intr-o super piscina, am facut sauna, am baut vin fiert, am urcat sus sus, m-am dat cu sania (nu radeti ca nu stiu sa schiez, insa acum am senzatia ca nu poate fi chiar atat de greu), de la Taverna Sarbului am coborat pe picioare pana jos, am mers cu trenul, iar aerul si privelistea a fost ca in povesti.

Sarbatorile si ele au fost frumoase impreuna cu familia, apoi au urmat zile in care am patinat mult, am vazut filme, ne-am plimbat ... m-am deconectat de tot ce ma stresa!

Va doresc un an fumos si bogat in momente speciale!

Munteee stai ca viu'

2009-12-17T10:01:00.000-08:00

E pai nu se mai putea, ce puii mei eu cu bilet la munte eu fara bilet. Oricum nu am mimic hotarat de Craciun si Revelion macar acu sa ptrofit. Maine nu ma duc la munca, la ora 13:00 avem tren catre Sinaia. Partie asteapta-ma!!! si ce daca nu stiu sa schiez, ma dau cu placa o sa beau vin fiert si o sa-l imping pe fratimiu si pe Ionut pe partie. Ihmm mergem doar noi trei adica eu, Gergos (fratelo) si iubitul meu si va fi distractie, oricum pe 22 dec e ziua lui fratimiu si numai bine sa ne distram si noi un piculet...restul prietenilor nu au bani, nu au timp, muncesc... Ei iaca eu mi-am luat liber, am facut rezervare la tren dus-intors si maine la 1 la pas. Nu am mai mers tare de mult cu trenu si cred ca niciodata cu iubitul meu, cred ca o sa rad :)))))). Prima data fara masina, fara pretenii buni si in familie. Am sa revin cu poze si pana atunci distractie cat cuprinde!!! Sper sa ninga mult, mult, mult. Aaaa si dupa ce duminica ne intoarcem (sper fara nas curs si gat dureros, ci doar cu nas rosu si obrajiori imbujorati) seara mergem la film de data asta cu prietenii cu Misulica si Ionutu ei, mergem la Avatar. Superrr!

Imi place

2009-12-16T05:38:00.000-08:00

Pana mai acum vreo juma de ora, eu cea care le spun tuturor "Zambiti va rog" imi venea sa plang cu lacrimi de crocodil.
Nu ca nu as fi facut-o si ieri si alaltaieri si azi...Ca intotdeauna in perioada sarbatorilor sunt mult mai sensibila, ma enervez aproape din orice, iar "omul" care este langa mine de 7 ani ma supara ingrozitor si mereu de sarbatori noi suntem certati.
Nu ca nu voi alege si varianta de a merge si la un psiholog pentru a intelege ce se intampla cu mine cateodata...ce se intampla cu el de cele mai multe ori.
Apoi mi-am dat seama ca am renuntat la multe lucruri care imi plac.
Si azi am reascultat melodiile dragi mie, am intrat pe site-uri dragi mie, m-am gandit ca de aceste sarbatori sa fac exact ce imi place mie si sa ma fac fericita.
Poate la un moment dat o sa imi iau si o masinuta (ca sa pot zambi cu tot sufletul)
Imi place Andries, Chilian, Kenny G, Claidermann, Buddha Bar, Katie Melua, Bebe (siempre me quedara), Enya, si multii misto, imi place sa pictez - nu o fac foarte frumos dar o fac luminos si imi place sa pictez copii -, imi place teatrul si chiar si mult si cel pentru copii - si pentru asta va trebui sa merg mai mult la teatru, imi place sa dansez imi place la nebunie sa dansez as dansa o viata, imi plac filmele (Cake, ultimul vazut a fost super misto), imi plac culorile - cu toate ca ma imbrac alb negru gri - imi place mirosul de proaspat, imi placea sa scriu poezii si scrisori de dragoste - poate o sa incep sa scriu din nou -, imi place vara la nebunie, imi place caldura, imi place marea, imi plac maslinele, imi place sa iubesc, imi plac calatoriile....

Am auzit, mi-a placut la nebunie

2009-12-16T05:32:00.000-08:00

Sper sa placa si altora la fel de mult :))) Mie imi place la nebunie Andries !!!

Asa sunt eu :))) asa imi place

2009-12-16T05:25:00.000-08:00

Milioane

2009-12-16T05:18:00.000-08:00

4 ore in trafic

2009-12-16T03:19:00.001-08:00

Ei bine ieri a ninssss yupyyyy, bucurie mare, primii fulgi mai multi si mai mari!!! Dar ce bucurie am avut seara la plecare :(( un drum de la munca spre casa pe care in mod normal il faci in 20 minute, ieri ne-a luat fix 4 ore.
Am crezut ca innebunesc. Numai bine ca la un moment dat nu mai puteam de sete, mi se facuse foame si ma luase si durerea de stomac. Sincer imi venea sa cobor din masina si sa o iau pe jos, dar prietena mea nu merita asta. Asa ca dupa vreo 2 ore m-am dat jos din masina, am alergat pana la un chiosc, nu stiu de ce am alergat ca parca exista vreo sansa sa se elibereze in 10 minute traficul si sa o vad pe Alex undeva departe, am luat ceva de mancare si ceva de baut si cand m-am intors Alex era in acelasi loc. Cand am ajuns acasa la 21:00 am simtit ca imi ies flacari pe nas.
Nu imi venea sa cred. Ce sa mai vorbim ca nu ar trebui sa ne mai mire nimic niciodata pentru ca de fiecare data cand dau primii fulgi noi ne blocam, cand vine ploaia noi ne inundam si tot asa.

.....

2009-12-15T02:19:00.000-08:00

nimic

Ma supar si parca nimic nu mai are valoare

2009-12-09T05:24:00.000-08:00

Ma supar si ma doare ca nu mai am timp sa fac ceea ce imi place cu adevarat, sa povestesc prietenilor ceea ce imi doresc sa fac si ce mi s-a mai intamplat in ultima perioada, ca fac compromisuri la job, ca trebuie sa suport omaneni pe care nu mai vreau sa ii vad in fata ochilor si cu care nu am absolut nimic in comun, ca banii nu mai au nicio valoare, ca nimeni nu mai respecta pe nimeni, ca lumea parca a luat-o razna, ca trebuie sa platesti lunar facturile si datoriile si nu mai depinde de tine, ca nu mai poti sa te duci sa vezi o piesa de teatru sau un spectacol frumos din lipsa de bani, de timp sau ca ai stabilit ceva si nu se tin oamenii de cuvant, ca mallurile sunt arhi pline de oameni care nu mai au nicio valoare, ca nu mai poti vota cu cine vrei la alegerile din 2009 de fapt ca nu ai cu cine sa votezi si in continuare faci niste compromisuri....
Valoare - un cuvant de baza, ce mai are azi valoare sau ce nu, barbatii, femeile prietenii mai au sau nu aceeasi valoare?
Ma supar iarasi tare ca nu stiu ce fac de sarbatori, ca nu pot sa imi fac niciun plan pentru ca nimeni nu stie nimic - ori pentru ca nu au bani, ori pentru ca s-ar putea sa nu plece nicaieri de frica gripei porcine, ori pentru ca se bazau pe un numar de prieteni iar acestia s-au certat intre ei din anumite motive si astfel prefera sa stea acasa. Iar eu din cauza ca nu am masina (lucru care ma supara mai tare ca orice, si ma doare si mai tare) nu mai pot face nimic pentru ca daca pana anu asta in vara, chiar daca nu aveam nimic stabilit, cel putin pe ultima suta de metri ne urcam in masina si plecam unde vroiam fara sa ne intereseze care vine si daca vine....
Vom avea sau nu bani de sarbatori? Cand ne primim salariile? Pana cand vom mai putea suporta variantele astea triste de la munca? Eu iara am racit cumplit si cu un concediu medical pe 5 zile in geanta si cu antibioticele si tratamentul de luat nu imi permit sa stau acasa ci tre sa vin la munca - una pentru ca sefa face o criza de nervi pentru ca trebuia sa nasca si nu mai naste si trebuie sa plece revistele in tipar si nu mai pleaca si pentru ca trebuie sa mai fac niste contracte si nu se mai fac pentru ca lumea nu mai da bani chiar pe orice si a doua pentru ca mi-am dat seama ca nu imi permit, intr-un loc in care sunt de aproape 4 ani, sa stau acasa si sa mi se plateasca doar 75% din salariu, pur si simplu nu m-as descurca si asta pentu ca avem niste salarii de rahat si niste sefi care nu prea isi mai permit sa iti dea banii la timp, mai rau poate deloc deci concluzia dupa 4 ani de munca in aceeasi firma, singura mereu si singurul om de baza pe vanzari nu isi permite sa stea cateva zile in concediu medical pentru ca astfel nu are ce sa faca cu banii care i-ar primi la sfarsit de luna. Minunat, nu!!!!!
Iar mai nou oamenii nou angajati dupa 2 zile isi iau geanta si pleaca, super tare frate !!!
Si mai nou prietenii buni pleaca in Irlanda definitiv, si mai super tare frate !!!
Nu-ti mai trebuie decat sa te superi si sa taci ca daca vorbesti mult si prost tre sa pleci acasa.
Naspa, naspa si iar naspa!

1 Decembrie "mincitoresc"

2009-12-01T06:06:00.001-08:00

Cu mare speranta in suflet am adormit duminica seara ca voi veni luni la munca, iar marti 1 Decembrie cand foarte multi vor sta acasa voi fi si eu una dintre cei care nu muncesc in aceasta zi.
Minciuna!!! "Pai ce tara arde si baba se piaptana?, Nu draga vom munci, trebuie sa plece revistele in tipar si poate maine, 1 decembrie dai si tu coperta aia la Confort si chiar ar trebui tot pe 1 decembrie sa facem si sedinta foto. Hai la treaba, suna pana reusesti".
Va vine sau nu sa credeti pe 1 decembrie la ora 7:00 in picioare si la munca! Altii care sfideaza colegii vin pe la 9:00.
Cu toti nervii intinsi la maxim si cu toata treaba la coperta Interior, totul a fost un ras continuu. O zi frumoasa totusi, insa la munca. AAAA si salariu???? Nu, nu se poate azi ca sunt inchise bancile. Poate totusi maine, insa cred ca nu ca s-ar putea sa nasca sau se va simti rau si nu vom avea niciun semn despre banutii nostrii. La ce ne trebuie noua salariu la timp??? Nu avem nevoie de bani, putem munci si pe gratis...
Asa ca la final: ce s-ar intampla daca nimeni, dar absolut nimeni nu ar munci. Este imposibil!!! Asa ca munciti, voi cei care trebuie sa faceti acest lucru chiar si de 1 decembrie, cu drag si spor!

Povestea libelulei

2009-11-25T23:38:00.000-08:00

Mi-au placut dintotdeauna libelulele. Ca intr-o poveste mai tarziu am fost o libelula, am facut parte dintr-o echipa de libelule.
Aproape 8 ani de zile am facut teatru pentru copii - Libelula.
Totul a inceput din dorinta mea de a fi actrita, insa cum unele lucruri nu iti ies chiar asa cum iti doresti, in ziua in care m-am dus sa imi ridic dosarul de la ATF, acum UNATC (din cauza faptului ca picasem examenul de admitere la facultatea cu pricina) am avut norocul sa fiu "racolata" din curtea facultatii pentru a face ... teatru pentru copii.
- Buna, numele meu este Oana si reprezint Teatru Libelula. Cautam noi colaboratori la teatru si mi-ai placut. Nu ai vrea sa faci parte din echipa noastra???
- Stai putin ca nu inteleg nimic, eu nu am dat si nici nu o sa dau acum la teatru pentru copii (Actorie Papusi Marionete)... stiu ca as putea insa nu am nimic pregatit si nu mai vreau
- Ideea este ca nu trebuie sa dai niciun examen, poti veni pana la noi la sediu sa ne cunoastem si poate totusi iti va placea ce facem noi...
Dupa ce am stat putin pe ganduri m-am dus, am zis:
- De ce nu, merg...vreau sa cunosc noi persoane si poate ai dreptate, poate o sa-mi placa.
Si mi-a placut la nebunie, pot zice ca m-am indragostit de acel loc si de acei oameni care erau speciali. Invatam lucruri pe care niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap ca as fi putut sa le invat.
Am iubit din prima clipa papusa.
Zic acum ca in momentul in care mi s-a pus in mana i-am dat viata imediat. In foarte scurt timp am intrat in spectacol "Aventuri in podul bunicului". Apoi in "HAnsel si Gretel", apoi "Povestea soldatelului de plumb", apoi "Croitorasul cel viteaz".
Apoi au inceput turneele: aproape 2 ani de turnee in tara, peste tot, trenuri, bagaje, camine, gradinite, spectacole, copii multi, distractie. Plecam duminica, ma intorceam sambata si iar plecam lunea si tot asa, oboseala, placere, castig...la cat caram la bagaje mi se lungeau mainile si mi se scurtau picioarele. Imi amintesc sa intr-un turneu, chiar la inceputul lui, am luat rujeola (rubeola) de la copii :). Am ramas in acel turneu si printre drumurile de la gradi si spectacole luam pastile si ma manca toata pielea :(((
A fost o perioada in viata mea foarte frumoasa. La vechiul sediu era viata, erau papusi, erau costume, spectacole, distractie si oameni care iti faceau placere indiferent de clipele grele.
Mai tarziu cand a inceput si varianta de a merge mai departe nu numai gradi ci si entertainment ne-am schimbat si sediul. Au inceput "cursuri" de face-painting, baloane modelabile, a inceput lucrul la costumele pentru clown, usitoare, zane, vraji, spiridusi, extraterestrii, multa munca pentru petrecerile de Craciun. O alta perioada libelulica...oameni noi, colegi dornici sa invete, la baza oameni vechi. Mi-a placut tare mult si a doua etapa din Libelula. Era nou erau ursitaore la botezuri, erau animatori veseli indiferent daca te simteai rau, parca iti venea pofta de joaca.
Poate as mai vrea sa fiu in continuare o libelula, insa spre sfarsit am obosit. Lucram de luni pana duminica si de duminica pana luni.
Nu mai sunt o libelula, insa in sufletul meu am ramas. Este ok si frumos sa zici la sfarsit multumesc libelulelor pe care le-am cunoscut si ca au avut incredere intr-un om care nu stia nimic dar cu dorinta a invatat totul.
Am facut cu drag totul pentru ca imi plac la nebunie papusile, copii si imi place sa fiu copil oricand, imi placea sa fiu libelula.

Miros de fulg de nea

2009-11-24T00:04:00.000-08:00

Mi-ar placea sa vad pe geam un fulg de nea, apoi altul si altul si altul si multi altii.........
Mi-e dor de zapada, mi-e dor de alb, mi-e dor de miros rece, de sarbatori, de odihna, de Mos Craciun, de brad verde impodobit, de cozonac ...

As vrea sa ninga cat mai curand ca in povesti. Cand eram mica iarna era iarna si totul era imbracat in alb. Imi petreceam toata iarna la tara la bunici, la gura sobei seara, pe ulita toata ziua. Atunci traiau amandoi, acum traieste doar bunica - mamaie cum ii spun eu. Din pacate tataie a murit nu acum mult timp. Iernile impreuna cu ei si cu verisorii mei la tara erau de poveste. Bunicul meu era un om slabut, ai fi zis ca e tare firav, insa era foarte puternic si era omul care stia si facea totul in sat "mergem la nea Luta, el stie ce si cum trebuie sa facem" In fiecare seara tataie ne citea povesti, ne canta "Di, di, di murgule di" in timp ce ne lua pe rand si ne legana pe genunchi, ne citea cateodata din Biblie si ne invata cum sa fim oameni mari si buni. Ma pierdem in ochii lui verzi si il iubeam din tot sufletul, imi placea mirosul lui si vocea lui uneori dura, alteori parinteasca. Mamaie este genul robusta, o femeie de la tara tare harnica, nemtoaica. Este cea care ne lua apararea mereu si ne facea toate poftele, este cea care aduna in jurul ei toate pisicile pamantului pentru ca le iubeste tare mult. De la amandoi am invata sa iubesc animalele si natura. Mi-ar fi placut sa am ochii ei albastrii si puterea pe care o are chiar si acum cand e batrana este impresionanta. Cu bunicii mei iarna la tara era grazava. Iarna pe ulita era fericire totala - zapada pana la genunchi, de multe ori chinuindu-ne sa iesim din curte din cauza ei, manusi groase, fularul peste nas, caciula cu motunasi, cizmele imblanite si sania in spate. Mi-e tare dor ...

Sfarsit de noiembrie

2009-11-15T23:19:00.001-08:00

Mi-ar fi placut ca ceea ce s-a intamplat de azi (decizie luata vineri de majoritatea colegilor, fara ca eu sa fiu inclusa in aceasta majoritate :P) sa se fi intamplat de pe 11 ianuarie 2010.
Adica - sa incepi noul an cu un nou program de lucru. Nu mai venim la 9 si plecam la 18:00 ci venim la 8 :( si plecam la 17:00 :)).
Poate va fi mai ok asa, sper, dar repet tare mi-ar fi placut ca aceasta schimbare sa se intample dupa venirea din concediu. Astfel era un an nou, un program nou si sunt sigura ca la inceput de an in acest loc de munca ar mai fi fost si alte surprize. Cel putin eu as vrea sa le fac o surpriza si incepand cu februarie sa nu mai vin.
Acest sfarsit de noiembrie a fost meru plin: pe 19 este ziua lu Greutzu (prietenul surorii mele), pe 20 ziua lu tati meu (omul pe care il ador, va spun sincer este un SuperMan), pe 21 ziua lui mamita mea (o mama ca in povesti), pe 22 ziua lui Rodi (sau Coca, sefa-sefelor, elefantul roz, Alice in tara minunilor si as putea sa continui mult....), pe 23 ziua Mihaelei (o tipa speciala pt ca e sora iubitului meu :P).
Pai sunt cam 5 zile de petrecut continuu, de cheltui bani si de plecat non stop in vizite.
Oare or mai fi si altii si am uitat????
Plus as vrea sa imi iau o gecuta super draguta, mi-as dori niste ugg-uri, o esarfa si un fular super colorat si moale si frumos, mai mi-ar placea sa imi iau niste blugi si niste pantaloni care i-am vazut la Zara din aceia cu turu "curu" :))))) jos, niste bluzite si pulovere grosute si super mistocute.....ahhhha as vrea atatea. Unde nu mai pui ca nu pot uita deloc ca nu am masinuta mea si nu stiu ce sa mai fac....Mai vreau ca de sarbatori sa plec la Timisoara si la Mera si la Tecuci ....
Noiembrie plin de petreceri si de dorinte....ploios si uracios....in asteptarea zapezii si a sarbatorilor ...

Revenire la "RE - LUARE"

2009-11-03T00:38:00.000-08:00

Acum ceva timp pe un alt blog scriam asta:

"Acelasi birou singura, aceeasi oameni in redactie, aceleasi chipuri, rapoarte, dead-lineuri, cand pleaca revistele, cand vine dtpistu, ce buget faci luna asta, avem nevoie de spreaduri si de nu stiu cate pagini de reclama... O lume nebuna, in care nimic nu va fi bine niciodata oricat ai incerca sa faci totul ca la carte...ea gravida Alice in tara minunilor, da directive, urla fara rost, tarania e in floare... Oare cat voi mai rezista? Oare cat vom mai rezista...sefi peste sefi si nimic nu se misca...

Se poate oare sa stai linistita si sa tratezi totul cu calm... sa ai energie, pofta de munca, sa curga contractele si revistele sa plece la timp? Niciodata, cred...

Viata trebuie sa fie frumoasa, afara daca te uiti in zare si vezi doar copacii imbracati cu haine de iarna pare a fi un colt de rai, insa daca indraznesti sa iesi esti un om mort...mizeria este in floare...naspa...trebuie doar sa visam...

Re-incepem ce am lasat neterminat anul trecut, re-luam totul de la capat, re-analizam, re-negociem, re-venim la munca si la treburile zilnice...

...Nu e baaaa...e naspa....stai asa..."

M-am uitat mai bine si scriam pe 10.01.2008. Credeti ca s-a schimbat ceva azi 3.11.2009???
Va spun eu chiar NIMIC, ci din contra este mai rau :((((
Acelasi birou
Tot singura
Aceeasi oameni - cu mici modificari pentru cateva luni de munca
Aceleasi dead-lineuri - din contra tot mai intraziate din cauza multor lucruri adunate de-a lungul timpului - doar au trecut aproape 2 ani -,
Un dtp-ist (care era defapt soferul) incarcat cu multe sarcini si toate proiectele,
Bugetul - nu se mai pune problema ce buget faci luna asta ci "Adriana, stam foarte, foarte prost. Nu avem bani deloc, hai maaa fa si tu ceva, poate dai coperta, avem nevoie de bani, nu avem din ce sa dam salariile, nu avem incasari......."
Pagini de reclama - nema, lipsa totala, republicam machete de la inceputul anului sau mai bine zis republic clientii mei ca altii nu avem - mai apare unu nou din cand in cand si imi vine sa urlu de fericire cand mai fac cate un contract
EA - va vine sau nu sa credeti E GRAVIDA DIN NOU, la sfarsitul acestei luni va trebui sa nasca... o fetita :)) care vine dupa un baietel. Cred ca este minunat ce i se intampla, insa ea in schimb este transformata total, e ceva ingrozitor, de multe ori isi pierde uzul ratiunii, e ingrozitoare, de nesuportat, de smuls parul fir cu fir...daca spuneam ca urla acum nu va doriti sa o cunoasteti sub nicio forma deoarece clocoteste de nervi
Afara astazi a fulguit, putin, abia cat sa observi, dar sunt sigura ca in curand va fi la fel ca atunci - din birou pe geam in zare va fi frumos, jocul fulgilor de nea, albul lor, luminitele din oras, mirosul de rece impreunat cu cel de brad si de foc. Sper doar ca anul acesta sa ninga mult si frumos, nu as vrea deloc sa fie flescaiala din fiecare an de pana acum.
EEEEE si ia sa vedem ce avem nou anul acesta: o gripa porcina de toata frumusetea. Mi-e teama sincer si nu as vre sa scriu nimic despre ceea ce urmeaza, vreau sa cred si sa fiu optimista ca de acest nou virus vom scapa repede si ca gerul de afara o sa-l omoare pana sa ajunga sa faca si alte victime, ca statul va fi atat de destept incat sa vaccineze repede oamenii si va face exact ce trebuie in situatii de acest gen.
OK ce mai avem nou anul acesta: o criza economica, care pe parcursul acestui an m-a innebunit definitiv. Clar despre ea nici nu vreau sa imi mai amintesc pentru zi de zi simt ce se intampla cu banul pe care il mai am in buzunar.
Clar a fost si este foarte greu dar sa inchei in aceeasi termeni ??? - "Re-incepem ce am lasat neterminat anul trecut, re-luam totul de la capat, re-analizam, re-negociem, re-venim la munca si la treburile zilnice..."
NU NU SI NU vreau sa: Incep ceva nou, sa nu reiau de la capat nimic ci sa iau totul nou de la inceput, sa analizez lucrurile cu mult mai multa incredere si maturitate, sa negociez lucruri pentru mine, sa incep o afacere a mea, sa merg la munca unde imi place, sa cunosc oameni noi sa nu mai existe RE...

Tristete....

2009-10-28T02:09:00.000-07:00

Iar sunt trista. Nu stiu de ce, dar locul asta de munca imi provoaca stari pe care acum mult timp nici nu credeam ca o sa le cunosc. Imi provoaca multa tristete, nervi, nu imi mai place sa rad din tot sufletul, nu imi mai plac oamenii, parca nu imi mai plac culorile, vreau doar sa se termine ziua si sa ajung acasica...Simt ca m-am plafonat, ca profesional nu mai fac nimic, ca nu inaintez cu nimic si mai rau in perioada asta care oricum este de c...at. Nu mai vreau ca eu sa centrez, eu sa dau cu capu iar la final sa constat ca nu e goool ci ratare. Nu imi place deloc cuvatul "ratare, ratat" imi suna a esec total, urasc sa stiu ca pierd, pierd teritoriu, pierd timp, pierd bani, pierd vise, pierd sperante...Poate cineva o sa ma intrebe: dar ce faci sa iti fie mai bine? Nu stiu, imi este teama sa plec acum, am senzatia ca o sa pierd. Nu stiu de ce... poate nu mi-a placut niciodata sa risc, poate o sa vina momentul in care voi pleca pur si simplu, o sa-mi fie foarte bine si apoi o sa spun oare de ce nu am luat eu decizia asta mai devreme?
Acum cateva zile, intr-o petrecere "obligatorie" la munca - era ziua lui Alex - Elefantul Roz si Tantarul Blond au facut unele afirmatii la adresa mea si anume ca as fi negativa si incredibil de pesimista. Imi venea sa le raspund clar ca intr-un astfel de loc care este haos total nici nu ai cum sa fii altfel.
Intr-un final as vrea ca cineva sa imi spele creierii si sa nu mai aud si sa vad decat ce vreau si ce imi place.

O dimineata plina de sperante

2009-10-20T00:30:00.000-07:00

De ce nu am putea ca in fiecare dimineata in care ne trezim sa fim plini de sperante, de zambet, de buna dispozitie. De ce uneori ne trezim posaci, tristi, cu dorinta de a dormi in continuare, cu dorinta de a nu face nimic.

In dimineata asta m-am trezit bine si mi-am zis ce ar fi sa incep sa fac ceva pentru mine. Cum ar fi ca intr-un final sa iau si eu o decizie si sa fac tot posibilul, sa fac mai multe demersuri pentru a -mi cupmara si eu ceva ce imi doresc de mult: O MASINA. Cer prea mult? Nu cred.
Una mica si frumoasa, care sa fie doar a mea sa ma inteleg perfect cu ea sa imi ofere confortul pe care mi-l doresc, sa fac drumuri multe cu ea, drumuri banoase nu orice drumuri :), sa ma duca unde vreau in alte tari.
Mie si prietenului meu ne place foarte mult sa calatorim, dar in momentul asta amandoi suntem tristi pentru ca nu avem o masina.
Mi-ar placea sa fie neagra sau rosie, sa fie sport si infigareata, sa nu fie prea mare dar totusi puternica, practic sa fie ceva pentru mine si ceva pentru el. Sincer mie nu imi prea place sa conduc, dar cand ma gandesc la confortul meu... plus ca in Bucuresti e ingrozitor sa te urci in tramvaie, metrouri....ma sufoc. Lui ii place la nebunie, as putea sa spun ca e facut sa conduca orice, oricand si oricat de mult.
Poate reusesc ca pana la sfarsitul acestui an, nu mai e mult :( , sa imi iau si eu o masinuta...
Pana acum nu mai speram, dar iata ca daca nu faci nimic pentru a-ti indeplini dorinta si speranta se duce.
Asa ca la treaba...banci, masini, discutii...am treaba

Am sa incerc sa sriu mai mult aici....

2009-10-16T07:06:00.001-07:00

zambesc si eu